Articole postate de Calatorru Ruben

  • emoția... 464

    emoțional vorbind sunt o rană m-a rănit nașterea chiar la-nceput și dau cu tot felul d creme peste pojghița ce stă să se usuce și vine dimineața cu autobuzul unei noi zile sau uneori desculță cu zgomotul zorilor la su`braț și rupe rana de parcă-i hristosul timpului ce-mparte cina cea de taină cu mine emoțional […]

    Citește mai departe
  • casa d bilete a istoriei... 309

    m-am udat la picioare prin iarbă desculț plimba roua dintr-o parte în alta pașii mă poartă k pe-o valiză cu vreascuri mă opresc în dreptul îngerului și bat la aripa lui deschisă geam luminos al casei d bilete el stă d vorbă cu celălalt – mă ignoră eu bat fără încetare lumea începe să măsoare […]

    Citește mai departe
  • foamea unui nou început... 324

    vine îngerul și(mi) zice  nu plânge! hei! de ce? de ce nu? îi răspund oricum astea nu-s lacrimi nu-s lacrimi ci dovezi ale învierii! se apropie devremele dimineața k lumina unui înger întors cu spatele și-i zic nu fi laș! întoarce-te cu fața cu fața – să-ți văd lacrimile se răsucește p călcâie îngerul ca-n […]

    Citește mai departe
  • cântec învelit în înger... 306

    k para-n foc era lumina o plăsmuire glăsuind nu este aici! aici e locul culcușul d hotel străin veniți vedeți că gol e patul d moartea-n care El a stat o fracțiune d secundă – ba s-ar putea chiar mai puțin nu este aici! aici e locul săpat d altul pentru el cu coasa dălților […]

    Citește mai departe
  • încercuirea... 309

    umbra umbrelor rotundă îmi umbrește soarele mersul pașilor p dungă ochii cu picioarele tălpile rotundele privirile blândele raze razelor d gând ce veghează păzitorii timpului de-acum d când umbra se dedă uitării cercul roată rotocol mă veghează cât cuprinde raza lui d cerc ce-i gol de-adevăr care mă minte tot înjur d cântec brut ce-și […]

    Citește mai departe
  • spovedanie... 370

    ah cât urăsc minciuna din poeme și totuși și totuși mă fac vinovat tocmai de ascunderea dezvăluirii precis de exact păcătuiesc scriind umbre adevărate nu însăși luminile adevărului prea dureros d năucitoare în transparență

    Citește mai departe
  • pași foșnind... 309

    foșnește pasul zilei trecând prin mine lin secunda ei în urmă-mi rămâne amintire k sufletul d vânturi `n pădurile de pin k apele d viață în albia unor coaste k foșnetul d rochii într-un concert străin cu foșnet pasul zilei mă trece p furiș d parcă am sări iar garduri de istorii secunde și momente […]

    Citește mai departe
  • secunde d pauză... 290

    optișpe cincizeci și patru s`ampins p sine îi optișpe cincizecișicinci până m-am prins k nici nu se sinchisește d privirile mele s-a preschimbat în optișpe cincizecișișapte apoi în nouășpe două puncte zero zero zece aprilie în unșpe patrujnouă la sută în patrușopt apoi în patru la evidența timpului la matematica clipei setată pe minus deși […]

    Citește mai departe
  • primăvară vecină... 349

    răsar bombe gălăgioase din seninul nopții dimineața se miră că nu-și mai urează nimeni la nimeni utilizarea numelui ei – tirajul d noapte al ziarului se ia la întrecere cu mitraliera Times NewTimes Breaking News t rupe ideea când năvălesc în ochi imaginile e plin d saci d dormit în metrouri se rămâne peste noapte […]

    Citește mai departe
  • …[] șșșîî... 309

    aștia zic că nu-i ok să crezi ceva anume scriind e mult mai bine să crezi orice și-n clipa în care zici că știi c crezi ești arogant ești nesimțit de-a dreptul eretic și îngust la minte strâmt și c fantă d lumină poate pătrunde prin îngustimea aia și c tupeu poate acuza toate celelalte […]

    Citește mai departe
  • revelația... 313

    poți scrie (d vrei) trei apocalipse `ntr-o zi – dimineața la prânz și seara – oricum nu înseamnă sfârșit – (dar) asta-i o revelație p care n-o poți scrie.. e cuvântul rostit care refuză să se-ntrupeze – fie că-l cânți mecanic la duș – ca să nu-i uiți formele cu care te-mbie fie că-ți căptușești […]

    Citește mai departe
  • angajarea... 309

    când mi-au înmânat fișa postului (eu) nici măcar nu mă trezisem de-a binelea am traversat lumea k prin vis d era să dea peste mine punctul culminant al alarmei m-au numit responsabil cu nimicurile nu mi-au scris nimic la salariu nu mi-au dat să semnez nimic eu nu (i)am întrebat nimic și am plecat glonț […]

    Citește mai departe
  • Nuți trage sufletu` d șireturi... 296

    după c alergi după vânt d câteva ori nu-ți mai vine să te grăbești ..Nuți îți zici cu dojană privind noaptea d duminică-ncoace cum aleargă k o felină k un leopard înstelat k o panteră a cărei goană d weekend tocmai se termină noroc că în vis timpul seamănă mai mult c-o chiuvetă înfundată cu […]

    Citește mai departe
  • laptop metafizic... 299

    îmi invadează spațiul personal k și cum ar fi al lui – și tre` să-i cer de fiecare dată sa-mi arunce cheia d la intrare k să pot deschide propria-mi ușă p care am primit-o de la el k să mă uit prin mine k printr-un vizor mic să văd dacă mă vede dacă-i acasă […]

    Citește mai departe
  • ..selah... 286

    m-am făcut zid.. ca să-ți lipești de mine dreptarul tău și-ai zis că-s strâmb m-am făcut grâu sprijinit d neghină spre stânga și dreapta – înconjurat d vrăjmași k d victoria amânată a secerișului m-am făcut prunc și-am urlat k din gură d șarpe la cântecele leagănului tău m-am făcut k nu văd și-am văzut […]

    Citește mai departe