Articole postate de Calatorru Ruben

  • dragoste chioară, mioapă & oarbă... 293

    sa-ți faci o iubităd parcă-ți poți facek p o compunerela geografied parcă ți-ai putea acolo undevabogată și subțire transparentăsă vezi lumea care se uită amintire cu amintire la tine la voi & la easă bei șampanie în cadă aha..sa-ți toarne ea p tâmplăargumente să povestiți zâmbind cu ironii aruncate la țintă săvă plimbați p munți […]

    Citește mai departe
  • miercuri... 284

    cică sângele k niște râuri subterane se adună în ponorul cuvintelor (scrise) și dispare pentru o vreme clocotește în peșterile necartografiate de speologii sufletului – întinde coardele până la maxim și scapă nevătămat zi după zi aidoma răsăritului c risipește pretutindeni umbre netălmăcite umbre misterioase p care dacă le zgâriem cumva din greșeală punem imediat […]

    Citește mai departe
  • dare (d seamă) în foc... 287

    unii scriu despre lapte cum că e alb fie că-i d vacă d capră sau cocos alții scriu despre bere cum că e k laptele ce dă-n foc fie că-i într-un pab din bucurești sau din cealaltă capitală din nord se scrie despre oameni c mor ba de covid sau alte cauze chinezești cum k […]

    Citește mai departe
  • lumini licărind... 306

    Doamne, unde sunt îngerii Tăi de-altă datăși unde-i lumina de sus..?unde-i colinda veștilor bune ?..colinda-i tăcută..?..soarele apus..? ca niște morți îngropați în tradițiivorbele goale le facem urăriobiceiul luminilor ce ne străjuiecasavine și pleacă de luni până joiși-așijderea primilor oamenizâmbim și petrecem cu teamă – fără teamă..și goi  goi de-adevăr și goi de putereforme ce-s goale […]

    Citește mai departe
  • – pauza –... 291

    visam cândva să mă trezesc – oricum nu-i despre mine vorba – visam cândva că dorm adânc mult prea adânc ca să se poată zidi o treaptă dintr-un gând ..și mă holbam ..și nu știam ce țeapănă era privirea când dintr-o dată doar așa o pasăre a stat pe ea ca să-și răsufle nemurirea călătorea […]

    Citește mai departe
  • tai frunză la timp... 296

    să tai în două frunza iernii ninsă așa scria ziarul de la 9 d parcă iarna ninge și nu plouă și viața morții poate fi învinsă înfrângerea triumfă zilnic parcă d șapte ori d opt și chiar d 9 indiferent ce faci cu frunza iernii de-o lași tăiată-ntr-una sau în două și-oricât d mult ai […]

    Citește mai departe
  • … [ ]... 291

    de jur împrejur(ul meu)aerul e mușcat inegal lipsesc din el bucăți MARI dupăforma foamei cu careajungem încercare după încercarela vidul din el casă străbatem până dincolode misterul transparentînvăluirealumea hrănindu-ne

    Citește mai departe
  • ..am aflat... 285

    […] am aflat că așa estedoar că nu este așa!și când pare a fi așavine unulși zice că părerea meae o comoarăpentru minedoar că lui îi parecă altfel stă treabacă el are..alte comoricare sunt! prin urmare:așa este! așa trebuie să fiedoar că.. nu este așa!

    Citește mai departe
  • umbra (verbală a) îngerului... 297

    du-te cu puterea p care o ai și izbăvește p cei care au nevoie d izbăvire – zise îngerul necunoscut din umbra luminilor lui din lumina vorbelor proprii du-te cu înțelepciunea p care o ai și întinde o ață pentru pașii potecii – scriecu ei o posibilă rețetă contra rătăciriicontra chiorelii din ochiulbusolei zise necunoscutul […]

    Citește mai departe
  • Lansare de carte: „Garderoba de aripi”, Editura Universitară – 9 octombrie 2021 480

    praful drumului meu îl strâng în punga mea de hârtie ca să-l folosesc la gloanțele finale și poate că zgomotul de dincolo de trăgaci va fi zgomotul meu caracteristic vocea zborului meu prin aerul vremii […] „Intimități neîmpărtășite”, din volumul „Garderoba de aripi”, Editura Universitară, 2021

    Citește mai departe
  • cântecul... 319

    pasărea desface cântecu’ pe toate părțile d parcă scotocește prin el după notele pe care le caută pluta se mișca p rând spre toate cardinalele k un catarg nehotărât încă să se scufunde tăcerea împinge pomii ‘napoi în pământ în oglindirea ei se aud cum cresc în amândouă direcțiile (deodată) k să îmbrățișeze pe dinafară […]

    Citește mai departe
  • secretul... 334

    oboseala e specific umanăjugul cu care încercăm s-o cioplim departe de noie-o noapte în care te foieștine-nvăluiți d somn pălmuițide-ntuneric pe-o parte și alta lungimea nopții se numără-n aniredenumim jugurile uzateîn experiențene lăudăm cu bătăturile d la gâtcu vânătăile d p umerioglindind totul în paharele de vindin care mușcăm cu sete în zgomotul râsului cu […]

    Citește mai departe
  • Daniel Marian: Cer variabil, vreme perfectă pentru plaja întâmplărilor de la cotidian la etern – sau, despre „Garderoba de aripi” 328

    Ce bucurie astfel de texte! ? Mulțumesc poetului și criticului literar, Daniel Marian, pentru cadoul timpul pe care mi l-a făcut prin lecturarea Garderobei și pentru zborul creionat al următoarelor impresii: „Cer variabil, vreme perfectă pentru plaja întâmplărilor de la cotidian la etern  (Ruben Bucoiu – „garderoba de aripi”, Ed. Universitară, 2021) Luăm lecţia şi […]

    Citește mai departe
  • […]... 344

    uneori plouă p frunzele pomilor nu e nimic neadevărat într-o astfel d ploaie e k și cum pământul soarbe o gură d cer din paharul verde al plan(e)tei e k și cum ochiul îmbrățișează îngerii uzi c s sacrifică p altarul luminii e k și cum lumea d sus se prăbușește peste astalaltă într-un gest […]

    Citește mai departe
  • Ruben Bucoiu – Garderoba de aripi (2021)... 344

    Inițial publicat pe lumea adam(a)ică: Așa am început Cuvântul introductiv la al treilea volum de poezie publicat de Ruben Bucoiu, Garderoba de aripi (Editura Universitară, 2021).  Inevitabil cathartic se întrețes limita cu infinirea, suferința (i)mobilității cu euforia zborului în volumul Garderoba de aripi al poetului Ruben Bucoiu. El statuează ca motto: „omul…

    Citește mai departe