Imi place sa vad viata ca pe o calatorie, ceea ce ma face un calator :)
Profilul de blogger pe toateBlogurile
abia când am găsit poezia am început să gânguresc aha-ul ? Ce bucurie pentru mine să vă prezint noua mea carte: Garderoba de aripi – Editura Universitară București, iulie 2021 ? Degustați, de vreți! Serviți-vă zborul cu aripi! https://www.editurauniversitara.ro/timp-liber/garderoba-de-aripi.html
Citește mai departe
omul dă din colț în colțk p masa d biliard o bilă mâncă bea doarme și se.. furișează din noapte în zi o treime din viațăe noapteo treime muncă obositoareși cmai rămâ(i)ne scrum ars d gânduri în tăceree când nu mănâncă tânjeștecând nu bea tânjeștecând n-are unde se ducetânjeștecând n-are pe cine iubi tânjeștecând nu-l […]
Citește mai departe
vine un moment k un cadou al vremii – k o generozitate neînțeleasă a timpului când nu ne mai interesează nicio haină a secundei d față niciun nasture c leagă una d alta ziua d ieri cu ziua d mâine k să ascundă (cumva) tocmai goliciunea clipitei (tocmai) nudul conturat identic cu gaura de cheie […]
Citește mai departe
cum aș putea să-mi pierd mințile înainte de a le găsi _ și.. d c ar fi nevoie să le găsesc d vreme c nu le-am pierdut si(n)gura variantă cât d cât întreagă la minte _ e.. că nu le-am avut niciodată și încă aștept să inaugurez posesia lor _ dar.. atunci cu palmele cărei […]
Citește mai departe
c faceți cu cărțile nevândute l-am întrebat pe editor ea mi-a zâmbit la final d email cu niște simboluri politicoase din care am înțeles următoarele: primele înțelegeri mai niciodată nu corespund cu cele din urmă realitatea, falsă sau mincinoasă – oricum ai prefera – dinauntru sau dinafara poemelor e irepetabilă – oricâte modificări sau adăugiri […]
Citește mai departe
Singurul lucru pe care nu-l amân (prea mult) e amânarea. Când vine seceta iernii apa se usucă până la întărire – moare de sete. Există o îmbârligare mai mare decât orice îmbârligătură – se cheamă două îmbârligări înnodate. Levitația gravitațională și zborul păsării e una și aceeași poezie – deloc identică. Un lucru este întotdeauna […]
Citește mai departe
nu poți să stai p gânduri fără să le slăbești un pic puterea de susținere k o bancă din ce în ce mai tocită în urma fiecărei ridicări spre plecare în urma oricăror așezări a mereu altor și altor gânduri prelungite în oameni nu poți să stai p gânduri k p o trecere de pietoni […]
Citește mai departe
Dumnezeu se dă după noi în sensul că are răbdare ca noi să ne dăm după El....
Citește mai departe
stridentă zgâriere a hârtiei e țipătul tăcerilor sub pix – un doliu mâzgălit cu lungi himere simboluri ce vorbesc zicând nimic doar ochiul minții k o primăvară le mângăie mormintele cu flori – ciuntită învierea dă pe-afară înmugurind în înțelesul lor cocori ascunși în frunze plini de verde `și-așteaptă ruginiul pașaport cu negre dungi pe-al […]
Citește mai departe
se ia pușca de vânătoaredin glonțul ei și setrag (orbește) două rafaleîn umărul dezgolit al primăverii […]își iau zborul trecutele zileși-n rana proaspătăplantăm viitorul...
Citește mai departe
bărbați d femei femei d bărbați toți se ascund d toți părinți d copii copii de-ai lor tați Dumnezeu se-ascunde și el după numele său atât l-a lucrat atât îi e d mare că abia d mai poate fi găsit p după el d când cu grădina ascunși după frici lăsăm curajul netrăit d parcă […]
Citește mai departe
pășim puntea fiecărei nopțispre zilele ce ne stau înainteîn fața feței noastre k un mal despărțind fluvii negre d somnpârâiașe intunecate d gânduric dospesc în tăcerile nopțiitot felul d vise[fierbinți]din care-și servesc îngeriimicul dejun și-apoise pun și ei la somndacă nu fac cumva indigestiede nu-i doare cumvavreo măsea d mintep care o smulg în cealaltă […]
Citește mai departe
unii oameni sunt k d aer treci p lângă ei şi nici nu-i veziidentică povestea şi cu femeilenoroc cu parfumulcă se distinge vag un conturde mireasmă şi-i întrebi numele nu nu vrei să faci cunoştinţănu nu vrei să cumperi vrei doar să ştiisă adaugi cunoaştere lângăcunoaşterek un orb c pipăie lumea şiîncepe cu aerul muşcă din el cu plămânul apoi i […]
Citește mai departe
știți cumva care-i stradace duce spre lume?mă întrebă îngerulzăbovind așteptarea p mine mă pufni râsulmă pufni zâmbetul – acolop stradă – de nu i-am pututrăspunde mă scuzați, zise el, repetândștiți cumva dacă asta-i stradacare duce spre lume? eu mă uitam la elfascinat și cu gura căscatăîncât am uitatsă-i răspund când să mă întrebe și-a treia […]
Citește mai departe
stăteam așa pe țărm și despachetam corăbii imediat d cum ancorau veneau din larg cu toate pânezele sus și aduceau perle perle lingvistice, perle verbale de o discutabilă frumusețe unele aveau mai multe ancore și tulburau nispul venind spre mine d păream d departe un far dărâmat căzut la datorie între două lumi – așa […]
Citește mai departe