Diana

Articole postate de Diana

  • Mirajul... 306

    A fost o lunga perioada in care credeam ca daca renunt la mine, la visurile mele si urmez o cariera infloritoare, o sa fiu fericita. Nu mi-am indeplinit visul in cariera, dar cand eram aproape sa il indeplinesc, fugeam sau eram indiferenta.  Ceea ce inainte ma entuziasma, acum ma lasa indiferenta. Miile de dezamagiri, sau chiar esecuri, mi-au schimbat perceptia asupra vietii, m-au transformat intr-o fiinta insensibila,in ceea ce priveste oportunitatea de a lucra intr-un mediu sanatos. Singura mea fericire acum era iubirea. Iubeam, fara limite, fara ganduri, fara prejudecati, pe persoana pe care ma asteptam cel mai putin sa o iubesc. Diferenta de cultura, ma atragea incredibil de mult, mai mult decat cariera, decat orice. As fi dat cu piciorul la orice oportunitate, pentru a petrece cateva clipe cu Engin. Candva, posibilitatea de a lucra intr-o multinationala, era visul meu suprem, tremuram in fata acestui gand, iar acum nu ma mai interesa, ba chiar ma incomoda. Stiam ca imi fura din ti

    Citește mai departe

  • Bulgaria... 367

    Am fugit de la realitate si am plecat departe la mare. Stiam ca o sa gasesc sensul vietii mele, ceva ce ma putea implini si ce imi lipsea de ani de zile, dar nu stiam unde si cand. M-am lasat purtata de val, fara planuri fara ganduri. Nu stiam ce voi gasi, dar stiam ca o parte din visele mele se vor realiza.Imi doream sa traiesc o aventura, sa ies din limitele pe care Clujul mi le oferea, sa ies din rutina zilnica si din zona de confort.Am ajuns in sfarsit la mare, dar simteam ca nu apartin acelei lumi. Imbratisam marea, dar ea ma respingea. Au fost 5 zile de tristete, de melancolie. Oare chiar am renuntat la tot pentru atat? Nu ma regaseam in grupul in care eram, nu ma regaseam in plaja, in mare. Ma simteam singura pe lume, fara vise, fara placere.Si dupa acele 5 zile anoste, au urmat 3 zile de vis. Viata a facut sa ajung intr-un loc in care nu m-as fi gandit: in Bulgaria la Nisipurile de Aur. Auzisem des de acest loc, dar nu m-am gandit niciodata sa-l vizitez.Nu stiam

    Citește mai departe

  • Mintea mea gaseste mii de scuze, de acuze... 257

    M-am hotarat sa scriu un roman. Un roman care va cuprinde o parte din gandurile , emotiile si amintirile mele. Nu am de gand sa-l public. Nu vreau sa impart cu toata lumea ceea ce sunt, dar vreau sa scriu.Cel mai pretios lucru pentru mine este libertatea. Si apoi pasiunea si fericirea. Fara libertate simt ca nu traiesc, ca nu am un scop in viata. Fara pasiune nu sunt eu. Eu sunt intruchiparea pasiunii, fara ea o parte din mine ar lipsi. Iar fericirea? Am alergat o viata dupa ea, in timp ce ea fugea de mine.Oamenilor le este frica sa se exprime, sa-si recunoasca slabiciunile. Ni se spune mereu ca trebuie sa fim puternici, duri, ca nu trebuie sa ne indragostim cu usurinta, ca trebuie sa ne alegem vorbele. Si lista acestor limitari creste tot mai mult. In final consecinta e ca ajungem niste oameni frustrati.Eu stiu sa traiesc emotiile si sa le descriu cat mai bine. Cu cat avem mai multe emotii cu atat traim mai mult si mai bine. Emotiile pozitive cat si cele negative s

    Citește mai departe

  • Dependenta... 354

    Dependenta e cel mai mare obstacol al vietii. Nu este cum obisnuim sa credem, ca suntem dependenti doar de substante narcotice, ci putem fi dependenti si de iubire, de placere, de o persoana, de un animal, etc.Sunt dependenta de o anumita persoana si nu stiu cum sa scap de aceasta. Mi s-a spus ca timpul le rezolva pe toate, dar eu nu vreau sa-mi irosesc timpul. Timpul meu e prea pretios ca sa imi ocup timpul cu ganduri negative.  Simt ca totul mi-a scapat de sub control, acel control care era punctul meu forte. Nu stiu daca motivul egoismului meu este orgoliul sau iubirea. Nu stiu daca iubesc sau nu. Confuzia e cea mai neplacuta stare. Sunt prinsa intr-un vartej, fara sa stiu unde ma indrept, ce imi doresc sau ce nu-mi doresc. Ma las asa la voia intamplarii. Astept de la el un semn ca sa ma simt mai bine, astept de la el confirmari, pe care oricum stiu ca nu o sa le primesc intr-un final. Dependenta ma face sa actionez in functie de el, si de sentimente. Vreau sa fiu propriul m

    Citește mai departe

  • O forta superioara... 268

    Cand pierzi pe cineva drag, tot universul se prabuseste peste tine si te sufoca. E greu sa iti mai gasesti oxigenul. Jocul dintre noi a luat sfarsit. Cred ca destinul a decis pentru noi. Era mult prea daunator pentru el sa il mai folosesc in experimentele mele. M-am folosit de el, dar am ajuns sa depinde de el. Nu stiu daca obisnuinta sau iubirea mi l-au instalat in minte. E ca un virus care nu-mi mai da pace ziua si noaptea, 24 de ore din 24. Gandurile mele pentru a-l aduce cat mai aproape, l-au indepartat. Candva nu-l doream, dar era mereu langa mine.Candva i-am propus un joc: daca ma alege pe mine, va suferi, va fi prins intr-un joc fara scapare, dar va cunoaste ce n-a mai cunoscut; daca va renunta nu va gusta din marul pacatului, insa va fi impacat cu el.A decis sa mearga pe acelasi drum cu mine , pana binele l-a oprit sa mai continue asa. A inceput sa ii fie din ce in ce mai rau psihic si fizic. Il vedeam ca sufera, in timp ce eu ma simteam tot mai bine. Imi luam puterea d

    Citește mai departe

  • Era un joc frumos intre noi. Dar am obosit.... 252

    Lucrurile se intampla in jurul tau, dar tu esti prea prins sa mai constientizezi ca esti o marioneta in propriul tau joc. Credeai ca tu tragi sforile si radeai in sinea ta, iti placea sa vezi felul in care manipulai oamenii, dar roata se intoarce, iar din cand in cand tu esti cel care se lasa manipulat.Era un joc frumos intre noi. Dar am obosit. Am obosit sa-l controlez, sa ma las controlata. Am obosit chiar sa experimentez. Am invatat multe, dar toate au avut un pret. Ca sa fii fericit e necesara linistea interioara. Cum sa fiu fericita, cand tot dupa provocari, dupa aventuri am alergat? Ma plictisesc repede de toate lucrurile din jur si nimic nu ma mai incanta dupa in timp. Problema apare atunci cand sufletul meu ramane prins in acea realitate. Sufletul meu a ramas acolo, dar in acelasi timp m-am plictisit si caut altceva.Si aceste legaturi create nu mai pot fi dizolvate usor. Ranesc suflete dar mai ales pe al meu il zdrobesc.Totul se distruge in jurul meu, doar pentr

    Citește mai departe

  • Marea ma cheama... 250

    Marea ma cheama. De o luna incoace, simteam cum o voce imi soptea in minte, ca trebuie sa plec. Stiam ca n-o sa ma mai simt bine, pana in momentul in care voi ajunge acolo. De mare m-am despartit cand aveam 9 ani. A fost dragoste la prima vedere dar nu am reusit sa ma mai intorc la iubirea mea adevarata. N-am mai reusit sa sarut nisipul, sa inot in mare, sa ma plimb noaptea pe faleza. Mi-a ramas mereu in minte imaginea ei. Dar acum a devenit o obsesie, ceva ma cheama incontinuu acolo. Nu e ceva rational, nu e ceva ce pot constientiza. Imi doresc mai mult decat orice sa plec, indiferent de consecinte. Si stiu ca si marea ma asteapta.Imi doresc libertate, nebunie, iubire. Acel loc simt ca-mi poate oferi totul. Nu vreau sa ma imbrac intr-un costum, sa calc zilnic pe betoanele pline de praf, sa aud zgomotul de masini. Vreau sa fac ceva ce imi doresc, indiferent de ce cred ceilalti, sau de ce vor oamenii care ma iubesc. Vreau sa-mi traiesc viata singura, asa cum imi doresc. Marea e libe

    Citește mai departe

  • Doua verighete... 250

    In urma cu 8 ani am primit o verigheta. Nu era o cerere in casatorie, era doar o manifestare a iubirii. Amandoi purtam inele identice, care sa ne lege prin iubirea pe care ne-o purtam. Acele inele reprezentau doar un simbol ca suntem facuti unul pentru celalalt. Le-am purtat amandoi ani la rand, chiar si dupa ce am luat-o pe drumuri diferite. Din cand in cand dadeam peste acel inel, pe care l-am pastrat cu grija si il purtam iarasi cateva zile, dupa care datorita unei superstitii de-ale mele il puneam inapoi in cutia de bijuterii. Mi-era drag inelul, fiind singurul inel pe care l-am primit de la un barbat, dar nu simteam nimic pentru cel care mi l-a daruit. Anii au trecut si au estompat orice urma de afectiune. L-am iubit candva, dar cu timpul am ajuns doi straini. Nu mai simteam unul pentru celalalt.Intr-una din zilele acestea, dupa 7 ani de cand nu l-am mai vazut, am aflat ca s-a logodit si ca se casatoreste. M-am bucurat atat de mult pentru el, dar mi se parea ciudat, ca o perso

    Citește mai departe

  • Castel de nisip... 249

    Dupa fiecare perioada de euforie magica, de extaz, urmeaza o perioada de sevraj, de durere, poate chiar de nebunie.Iubeam cu pasiune, iar asta imi intuneca mintea. Ma transformam in altceva in momentul in care simteam ca o sa se termine totul. Nu stiam exact, nu era niciun semn, dar o simteam. Unii ar spune ca e intuitia feminina. Stiam ca o sa se termine totul, imi doream asta, dar nu puteam sa ma desprind. Era o conexiune deja creata. Si aveam nevoie de mai mult, era atat de greu sa renunt si sa plec pe drumul meu. Nu ma mai puteam concentra si ma gandeam doar la el. Pentru prima data am simtit lucruri contrare: pasiune amestecata cu ura. Aceste extreme, te bulverseaza. Nu stii cum sa reactionezi, ce sa faci. Nu exista nimic rational intr-o asemenea situatie. Te simti pierdut. Simti cum pentru prima data, situatia te controleaza pe tine. Si atunci iti doresti sa fi renuntat la acele clipe frumoase ca sa nu ajungi la clipe mult mai urate si mai puternice. In viata alegi. Un castel

    Citește mai departe

  • Din jurnalul unei vrajitoare... 271

    Si gandurile mele zburau din ce in ce mai mult inspre el. Il visam noaptea, ziua, tot timpul. Era o forta necunoscuta care ma aducea mereu la el. Ratiunea nu ma lasa sa ma gandesc, dar deja era creata o legatura invizibila intre noi doi. Acum il vedeam intr-o cu totul alta lumina, mai bun, mai frumos, mai inteligent. Subiectivismul din mine il metamorfoza. Eram asa de prinsa, dar era un sentiment frumos. Imi placea sa-l admir, sa-l ating si mai putin sa-i vorbesc. Ochii lui albastri erau atat de clari si am citit atat de multe in ei...Eram doar noi doi si il doream. Il doream atat de mult incat am incercat sa ii fac o vraja sa ma trimita departe de acel loc magic. I-am transmis cu toata vointa mea asta in privire, incat chiar ma asteptam sa functioneze.Aparent nu a functionat, era tot mai legat de mine, cu fiecare clipa ce trecea. Nu m-am mai opus acelei forte magice si am lasat totul in seama lui. Simteam ca plutesc, ca traiesc clipe de vis. Traiam intr-o alta lume, nu mai era

    Citește mai departe

Articole recente

© Toate drepturile rezervate Ziarul toateBlogurile