Halalau13

Articole postate de Halalau13

  • Ceea ce nu ni se poate lua... 285

      M-am convins încă o dată aseară că muzica este una dintre cele mai minunate forme de manifestare ale umanității, ea transmite stări care rămîn cu noi pînă la sfîrșit, ne dă ceea ce nimeni nu ne poate lua niciodată. Concertul susținut de London Philarmonic Orchestra la Sala Palatului în cadrul Festivalului George Enescu a fost de o frumusețe inegalabilă. Muzicienii conduși de Edward Gardner au transmis atîta bucurie sălii, cum numai marii artiști o pot face. Uvertura operei Tannhäuser de Wagner, Simfonia concertan

    Citește mai departe

  • Robingo... 303

     Au trecut 25 de ani de la participarea mea la un concurs televizat de cultură generală. Robingo era singurul concurs de acest fel de la TVR, iar puținele televiziuni particulare nu aveau încă în grilă așa ceva. Audiența, deci, era foarte mare duminică seara. Am intrat cu mari emoții în Studioul 1, dar odată început concursul, m-am concentrat și am încercat să răspund cît mai bine. Dacă nu ați citit încă Pe cont propriu (sau ați făcut-o deja), pentru a afla ce s-a întîmplat în premieră în format video, urmăriți videoclipul realizat de Felix. https://www.youtube.com/watch?v=M2NdAnanENw

    Citește mai departe

  • Muzeul Poezie[i]... 300

    Reîntîlnirea cu farmecul Iașiului mi-a dat ocazia să vizitez Muzeul Poezie(i), o realizare care va fi cu greu egalată. Un muzeu care depășește granițele unei expoziții, fiind el însuși o formă de artă, dintre cele mai rafinate. Muzeul Poezie(i) este un experiment pentru care realizatorii lui ar merita un premiu special. Nimic nu este întîmplător în așezarea exponatelor, în fiecare colț al muzeului vei găsi semnificații multiple, iar la ieșire, copleșit de frumusețea care te-a însoțit la fiecare pas, vei fi tentat să exclami Așa

    Citește mai departe

  • să te cunosc... 319

      cum cunoşti vîrsta copacului numărîndu-i inelele (şi pe care trebuie să-l tai mai întîi) aşa încep să te cunosc abia după ce ai plecat iubindu-ţi absen...

    Citește mai departe

  • nu vrei... 311

    să ne mutăm prea sus la etajul întîi ar fi perfect cînd ne vom mişca foarte greu să n-avem mult de urcat   nu mi-ai fi putut spune...

    Citește mai departe

  • m-am uitat spre tine... 300

      și chipul tău a trecut la mine în degete din vîrful lor ochii tăi mă strigau mîini privitoare precum coarnele unui melc după pl...

    Citește mai departe

  • în locul ei a venit absenţa... 303

    un spaţiu gol care îi semăna perfect s-a aşezat lîngă mine în staţia de autobuz toată lumea ne privea de parcă se întîmpla ceva neobişnuit un domn în vîrstă ...

    Citește mai departe

  • Iustin... 316

      Acum vreo 25 de ani, cînd m-a întrebat Mariana Marin ce poeți contemporani îmi plac, primul nume care mi-a venit în minte a fost Iustin Panța. O să-i spun lui Iustin că are un admirator la București, mi-a răspuns ea zîmbind. N-am avut ocazia să-l cunosc decît prin cărțile sale, pe care le căutam în librării imediat ce aflam că au apărut. Știam de prietenia care îl lega de Alexandru Uiuiu, așa că m-am bucurat mult cînd am participat la lansarea cărții Iustin, pe care prietenul l

    Citește mai departe

  • Făpturile matematicii la Petre Sergescu... 315

    Petre Sergescu (1893-1954) a fost un matematician român, prea puțin cunoscut astăzi, în ciuda faptului că a fost renumit în comunitatea științifică europeană. Profesor universitar la Cluj, fondator al revistei Mathematica, organizator al primului congres al matematicienilor români, membru corespondent al Academiei Române, se exilează în 1946 la Paris, împreună cu soția sa, scriitoarea și jurnalista poloneză Marya Kasterska. Personalitatea matematicianului este rememorată în volumul

    Citește mai departe

  • Basarabia, ma sœur... 296

      Parafrazînd titlul conferinţei susţinute de Gabriel Liiceanu în 1997, Sebastian, mon frère, nu vreau să cad în păcatul folosirii excesive a sintagmei fraţii noştri de peste Prut. Este doar un pretext pentru a vorbi despre cîteva personaje feminine ale acestei provincii româneşti, personaje reale, pe care le cunosc şi care prin existenţa lor îmi susţin argumentaţia. Cinci personaje care fac mai mult decît toate manualele de istorie integrată ale

    Citește mai departe

  • La mulți ani, Ana Blandiana!... 297

      Decembrie 1984. În revista Amfiteatru apar cîteva poezii de Ana Blandiana care produc un cutremur în societatea românească. Revista este repede retrasă de pe piaţă, iar poetei i se interzice să mai publice. Tata a văzut revista la institut şi a transcris poemele. Mi le-a citit seara şi le-a pus apoi între filele antologiei Ora de nisip, apărută în 1983 la editura Eminescu, unde stau şi astăzi. Am cunoscut-o apoi la Ali

    Citește mai departe

  • Cartea cu tați... 297

      Am răspuns cu entuziasm invitației primite de la Robert Bălan, inițiatorul proiectului, și mi-am povestit aventura de a fi tată în această splendidă carte, apărută la editura Trei. Douăsprezece proze și o piesă de teatru vă spun experiențele de viață ale autorilor, cu sinceritate, umor și duioșie. Nu numai pentru că mă laud și eu cu copiii mei, vă recomand călduros cartea, veți petrece clipe minunate în compania ei.

    Citește mai departe

  • Stan și Bran... 309

      Am învățat să rîd de mic copil, rîdeam cu bucurie atunci cînd îmi vedeam părinții, iar mai tîrziu, cînd începusem să înțeleg cîte ceva din lumea înconjurătoare, nu-mi aduc aminte de vreo zi din acea perioadă a vieții mele în care să nu fi rîs. Printre cei care mi-au adus bucuria rîsului din toată inima, atunci cînd uiți de orice supărare, sînt Stan Laurel și Oliver Hardy sau Stan și Bran cum i-a botezat cineva în limba română și cum le-a și rămas numele pînă astăzi. Mă uitam cu tata la tel

    Citește mai departe

  • Instituția Memoriei... 289

      București, noiembrie 1990. Sfîrșitul unui an în care am învățat despre cum se conduce și cum nu se conduce o societate mai mult decît alții într-o viață. Și am citit aproape tot ce se publicase cu privire la istoria cenzurată. Eram student în ultimul an la Chimie și intrînd într-o zi în Librăria Ion Creangă de pe Calea Griviței (vecină cu facultatea) am descoperit o nouă revistă. Apăreau atunci diverse publicații, multe dintre ele efemere. Memoria, revistagîndirii arestate mi-a atras atenția m

    Citește mai departe

  • Valéry Giscard D’Estaing... 286

    Ascultam aseară la RFI o corespondență de la Paris a lui Matei Vișniec despre cel mai nou roman al lui Valéry Giscard D’Estaing, Loin du bruit du monde, lansat în urmă cu o lună. Este primul președinte al Franței de care îmi amintesc, un bărbat înalt și distins, cu alură de aristocrat. Semăna mai mult cu familiile regale europene, cu care nu m-aș fi mirat să se fi î

    Citește mai departe

Articole recente

© Toate drepturile rezervate Ziarul toateBlogurile