Se pare că am ajuns, în acest demers al nostru despre entitatea denumită contemporaneitate, la punctul în care trebuie să acordăm ceva mai multă atenție unor momente ce aparțin trecutului, și unde – cel puțin așa mi se pare mie – lucrurile nu au fost duse până la capăt. Când afirm că nu au fost […]
Citește mai departe
Eforturile pe care mari personalități ale lumii științifice – în frunte cu Eistein – le-au făcut pentru a convinge că, teoriile științifice au un bagaj filosofic mai important, un bagaj capabil să determine stări ale realității încărcate de subtilitate și care conțin informații surprinzătoare, s-au dovedit, de fiecare dată, zadarnice. Există un apetit de nepotolit […]
Citește mai departe
Dar, mai ales, de ce preferăm s-o definim așa cum ne indică instrumentele carteziene? Care este motivul pentru care suntem atât de siguri că definiția la care am ajuns este cea corectă, și, mai ales, cea completă? N-ar fi cazul să privim contemporaneitatea așa cum ne îndeamnă Toma D’Aquino? Să încercăm să pătrundem spiritul enciclopedic […]
Citește mai departe
Când Hermes Trismegistul afirma că Universul este mental și că totul este energie spirituală care se condensează, transformându-se în materie fizică, nu gândea nicidecum la forme. Existența materiei în stare de energie, presupune că toate formele sunt posibile, și că unele sunt probabile, dar că ele sunt perceptibile doar mental, nu și în forme. Este […]
Citește mai departe
Se găsesc sufieciente motive și justificări pentru a renunța la numeroase, valori ce conțin un grad mare de subtilitate. Mai mult, putem spune că elaborăm scheme pentru a crea sisteme de educație pentru ca respectivele valori să fie eliminate, să fie desființate, să intre în uitare. Odată cu ele dispar și nivele ale orizontului care […]
Citește mai departe
“Intenția mea nu este de a expune metoda pe care fiecare ar trebui s-o urmeze pentru a-și călăuzi bine rațiunea, ci doar de a arăta în ce fel mi-am călăuzit-o pe a mea… sper că voi fi util unora și nu voi dăuna nimănui.” – spune Descartes în “Discurs asupra metodei”, carte ce va deveni […]
Citește mai departe
Departe de a fi la fel de spectaculoasă ca aceea a unui savant creativ, contribuţia unui eseist – care se rezumă doar la semnalarea modului cum se lărgeşte spectrul de înţelesuri ale unui moment de realitate, pe măsură ce efectele atributelor acesteia – a realității – devin mai subtile; și de ce nu, să contribuie […]
Citește mai departe
„Află, omule, despre GÂNDUL ce crește în abis Aducând ordinea și armonia în spațiu. … la început existau VIDUL și neființa … În acea neființă a apărut un gând atottriumfător Care a umplut VIDUL. Nu exista Materia, ci doar forța … sau vibrația Gândului semnificativ care a umplut VIDUL.” – iar fi spus Toth lui […]
Citește mai departe