Pe strada pustie – calul şchiop şi tăcut pe altă stradă din univers – eu însumi tăcut şi înfricoşat de piciorul meu, legată cu lanţ marea bilă neagră cu ceas în buzunarul meu de la piept minutarul şi arătătorul în buzunarele de la pantalon cifrele opt, nouă şi zece, unu şi doi celelalte cifre amestecate încâlcite sălbatic în p
Citește mai departeMultă vreme am crezut că șinele de cale ferată sunt urmele unui tren mai stîngaci căruia i se topesc roțile în timpul mersului ani de zile am așteptat ca șinele de cale ferată din fața casei mele să dispară, să se topească încet și ele să fie luate de ploaie, să se scufunde în pămînt dar nu, orașul este cel care s-a subțiat între timp s-au evaporat acoperișurile, punctele cardinale s-au ciobit
Citește mai departeLocuiam în miezul unui măr eram singur vara citeam lungi poezii anonime iarna ascultam înfiorat cum vântul construieşte cuburi de aer pentru posteritate mă lăsam copleşit de căldura dinlăuntru închideam pleoapele şi realitatea se dezbrăca sub pleoapele mele oarecum ruşinată pe vremea aceea nimicul încă nu exista în zilele ploioase încercam să-mi aduc aminte de unele lucru
Citește mai departePe străzile oraşului cîinele oraşului mă latră încet, de ce latri la mine, îl întreb sînt singur, îmi răspunde şi mă cuprinde frica să mergem să bem o bere îi răspund el rîde, îmi spune, eşti nebun? ce-o să zică oraşul cînd ai să bei bere cu cîinele oraşului? eu mă înfurii şi strig: nu-mi pasă,
Citește mai departeEu stau în faţa ferestrei mai fumez o ţigară Istoria trece pe lângă mine ţinându-şi sânii în palme maşinile se opresc dintr-o dată incendiind autostrada magazinele sunt părăsite în grabă în măcelării se face dintr-o dată linişte fratele meu, infirm de picioare singurul din familie care face gimnastică se târăşte lângă mine ce e, ce e, mă întreabă
Citește mai departePasărea, mirată, înduioşată şi-a luat gheara din burta mea şi-a ridicat ciocul din gîtul meu m-a lăsat acolo, în patul răvăşit şi s-a învîrtit prin odaia mea s-a izbit cu icnete de pereţii mei după aceea a dat de fereastră şi s-a gîndit mirată la fereastră nu mai întîlnise niciodată o fereastră ar fi trebui să-i spun fereşte
Citește mai departeDin buzunarele mortului s-au scurs două fire subţiri de sînge da, omul acesta îşi ţinea în buzunare două păsări mici pe care le-a strivit în cădere acum se ştie de ce omul acesta îşi ţinea toată ziua mîinile în buzunare ori de cîte ori se ducea în parc să se plimbe umerii îi tremurau gîtul i se umplea de sudoare noi îl salutam el răspundea liniştit şi tandru
Citește mai departeDomnule senator grupul nostru de ziarişti ţine să vă felicite călduros pentru succesul pe care l-aţi avut în campania electorală şi vă roagă să-i acordaţi câteva minute mai întâi ne-ar interesa să ştim ce este materia şi câte forme de existenţă are apoi am dori să cunoaştem care este raportul dintre spirit şi corp şi dacă infinitul poate fi intuit în natură iar la sfârşit dacă puteţi spuneţi-ne câteva cuvinte despre frunza de vişin
Citește mai departeFirimiturile care cad de la masa de lucru a poetului fac uneori un zgomot asurzitor se aud ţipete, bufnituri o bătrână leşină pe trotuarul din faţa casei poetului un om moare strivit sub o maşină ploioasă de la masa de lucru a poetului cad uneori firimituri enorme, inadmisibile când poetul este obosit oraşul însuşi înnebuneşte fântânile arteziene îngheaţă, tramvaiele se izbesc de ziduri cuvintele însele devin mai rare,
Citește mai departeCu suferinţa, nicicînd n-au dat greş Vechii Maeştri: ce bine i-au înţeles Rangul omenesc; cum se petrece ea Cînd altul mănîncă sau deschide-o fereastră sau numai se plimbă aiurea; Cum, cînd cei în vîrstă-s respectuos, pătimaş în aşteptarea Miraculoasei naşteri, mereu trebuie să fie Copii ce nu doreau neapărat ca ea să se-ntîmple, lunecînd Pe-un iaz la marginea pădurii: Nicicînd n-au uitat Că şi cumplitul martiriu trebuie să-şi urmeze cursul Cumva, într-un colţ, în vre
Citește mai departe