Foto: playtech.ro Eleonora Lisnic Atenție! Dacă pornim la un drum mai lung pe timp de iarnă, este bine să avem în mașină pături, un termos cu ceai fierbinte şi suficient carburant, pe...
Citește mai departeatît de puțin că prisosul inundăatît de durabil că a și dispărutca gemenii-n nucă stau evii-n secundăpopoare întregi locuiesc un sărutatît de tîrziu că e iarăși devremeatît de oribil că e nespus de castun licăr mărunt ce burează în stemeconfiscă distanța și-o umple de fastatît de puternic că totu-i o ranăatît de banal că lucește ca nouo! arie-a lumii absent suveranăpe cine-ntîlnești că te-ntorci ca ecou?
Citește mai departe”Domnule, Îl învinuiți, prin urmare pe Platon pentru faptul de a-i fi izgonit pe poeți din cetatea ideală. Evident, la aceasta nu v-ați gândit. Și nu sunteți primul care socotește gestul lui Platon o crimă de neiertat. Cum, tocmai un filosof să facă asta, să alunge poeții ca pe tâlhari, în vreme ce Nero a organizat concursuri de poezie? Victor Hugo zicea poetul este un visător sacru, cu fruntea iluminată. Înțelegem de aici că poezia face ca noaptea să fie mai puțină. Orice atac împotriva ei este, de aceea, un fel de complicitate cu noaptea și nici lui Platon nu i-am putea ierta o asemenea îndrăzneală. Precum observați, nu doresc să evit ceea ce ne îndeamnă să fim prudenți cu discipolul lui Socrate. Dimpotrivă. Mi-aș îngădui, totuși, să vă sugerez că de aproape douăzeci și patru de secole i se reproșează lui Platon această intoleranță, neglijându-se un amănunt: ce fel de cetate era cetatea ideală pe care o
Citește mai departe”Andre Gide spunea că secretul criticului sau cititorului sensibil este însușirea de a ști să admire. Mai înainte de orice altceva este nevoie de capacitatea aceasta, mărinimoasă și nobilă: neteama de admirație. Cultura, inteligența și subtilitatea nu ajung defel. Sunt prețioase calități intelectuale; deasupra lor stă admirația , care-i virtute morală. Goethe: este tot atât de greu să citești o carte bună pe cât de greu este să o scrii. Rezultă de aici că receptorul operei (contemplatorul, mai bine zis) trebuie să fie de nu chiar la înălțimea operei, în orice caz (măcar) pe undeva prin apropiere. Lumea crede îndeobște că operele clasice și capodoperele sunt ”greu de citit” E o iluzie, o amăgire, un alibi. Nu-i vorba de o dificultate, ci de dista
Citește mai departe”Cred că celor care preaslăvesc frumusețea trupească pe care o vedem limpede la femeile din ziua de astăzi le este foarte greu să-și imagineze frumusețea fantomatică a femeilor de atunci. Și mai sunt aceia care susțin că, dacă frumusețea trebuie să-și ascundă slăbiciunile în întuneric, înseamnă că nu este cu adevărat frumusețe. Dar, așa cum am spus și înainte, noi, orientalii, creăm umbre în locuri nebănuite și dăm naștere frumuseții lor. ”Adună uscăturile și se vor face colibă, împrăștie-le și se vor face câmp la loc”, spune un cântec vechi. La fel este și cu felul nostru de-a gândi: frumusețea nu se află în obiectul însuși, ci în profunzimea umbrelor dintre obiecte, în jocul dintre întuneric și lumină. O piatră prețioasă strălucitoare își împrăștie lumina și culoarea în întuneric și își pierde farmecul în lumina zilei. Dacă ne îndepărtăm de umbre nu mai există frumusețe. Înaintași
Citește mai departeO mulțime de lucruri să deschizi fereastra să aranjezi perna să torni ceai rece – asta-i tot – tot mult și puțin totodată căci trebuie să le faci cu grijă și cu simțire să deschizi fereastra spre toată primăvar
Citește mai departeCe s-a întâmplat cu Barabas? Am întrebat nimeni nu știe eliberat din lanțuri a ieșit în strada albă putea să o ia la dreapta să meargă înainte sau să o ia la stânga să se răsucească pe loc să cânte bucuros ca un cocoș El Împăratul propriilor mâini și cap El Suveranul propriei respirații Întreb pentru că într-un fel am participat la acest caz Ademenit de mulțime în fața palatului lui Pilat am strigat la fel ca
Citește mai departeEste noapte cu vânt și drumul pustiu pe care armata ducelui de Parma a lăsat cadavre de cai pe muntele golaș lucesc oasele castelului cucerit de curând există doar piatră nisip gunoi și vânt fără țel și fără culoare Peisajul este animat de luna înfiptă zdravăn în cer și de câteva umbre murdare în vale și de spânzurătoarea albă în care atârnă păstăile firave ale
Citește mai departeDacă m-aș întoarce acolo probabil nu aș găsi nicio umbră din casa mea nici din arborii copilăriei nici crucea cu tăbliță de metal banca pe care am șoptit jurăminte castane și sânge și niciun lucru care este „al nostru” Tot ce s-a salvat o placă de piatră cu un cerc de cretă stau în mijloc într-un picior
Citește mai departe(…) iată sunt eu sunt înfipt în pardoseală cu călcâiele vii Italianca grasă și nu prea frumoasă își despletește părul pe stânca uscată retezată de la carnea vieții răpită de acasă și din istorie cu urechi groaznice din ceară sufocată cu o eșarfă de rășină
Citește mai departe