Trebuie să străbată atâta spaţiu Atâtea întinderi de frig şi uitare. Şi gesturile tale se desprind pe rând Umane şi fierbinţi şi lumina lor purpurie Sângerând ca o rouă Printre negrele amnezii ale cerului. De ce mi s-au dat Aceste lămpi, aceste planete Care pogoară asemenea unor binecuvântări, asemenea fulgilor În şase colţuri, albi Pe ochii mei, pe buze, pe păr Atingându-mă şi topindu-se. Nicăieri
Citește mai departeDragostea te-a-nceput, ca ora în ceasul de aur. Moaşa ţi-a dat cu palma peste tălpi şi ţipătul tău A răsunat peste stihii. Ne-am bucurat de tine cu toţii în cor. O nouă sculptură. În muzeul plin de curente goliciunea ta a umbrit Trăinicia noastră de piatră. Stăm în jurul tău ziduri clădite. Îţi sunt mamă la fel Ca norul, urmele căruia Se pierd în oglindă, oglindindu-te-anume pe tine. A ta suflare de fluture Licăreşte în noapte printre-aprinşi trandafiri. M-am trezit. Îmi sună-n urechi marea departe. Ţipătul mă scoală din somn, alunec din pat ca o vacă Tărcată, într-o cămaşă de noapte, largă ca timpul.
Citește mai departeArhanghelii Mihail și Gavriil. Icoană pictată de Nicolae Grigorescu, se află în Mănăstirea Agapia. ...
Citește mai departeEleonora Lisnic Prin intervenția lor fermă în viața pământească, sfinții mucenici Gheorghe Biruitorul și Dimitrie Izvorâtorul de Mir au împiedicat transformarea unei biserici în casă de cultură. Întâmplarea minunată este relatată de cunoscutul preot Andrei Tkaciov, care a aflat-o chiar din prima sursă, de la preotul-paroh al respectivei biserici
Citește mai departeHostiles (2017) Regia: Scott Cooper Distribuția: Christian Bale, Scott Shepherd, Rosamund Pike, Ava Cooper, Stella Cooper Războiul a fost din totdeauna o afacere crudă și violentă și traumele cauzate de conflicte în sufletele participanților și ale victimelor nu sunt o invenție a secolului 20. Acesta ar fi mesajul principal al... The post O reconciliere tardivă: Hostiles (2017) appeared first on Recenzii filme și cărți.
Citește mai departe...
Citește mai departe”De fapt în artă războaiele se pierd aproape totdeauna în spatele frontului. Nu în câmp deschis, ci în defileele ceasurilor de singurătate pe care nimeni nu le vede și puțini le știu. Pentru că în spatele frontului e totdeauna un om singur care-și caută drumul spre semenii săi. M-ar ispiti să spun că scriitorul trebuie să îndure o lungă tăcere pentru a vorbi. Dar aceasta ar putea să pară o vanitate. De aceea, nu vreau să apăr singurătatea scriitorului decât de o vină pe care ea nu o are: aceea de a semăna cu fântâna lui Narcis. Pentru că, în realitate, artistul se află la polul opus. Vreți dovezi? Ele sunt, după părerea mea, evidente. Narcis întoarce spatele lumii, pentru a renunța în cele din urmă și la sine, în vreme ce artistul, explorându-și singurătatea, speră că va descoperi în ea lumea. Unul se privește în oglindă pentru a muri. Altul, pentru a trăi și pentru a vorbi despre asta. Pentru ca Narcis să se salveze, ar fi fost de ajuns să fi întor
Citește mai departeCândva, într-o câmpie legendară,un vechi castel de bronz tânjea sub prav.Durerea-l bântuia ca o fanfarăpe dinăuntru și pe dinafară,căci Regele Pescar era bonav.Pecinginea se lăfăia-n donjoane.Puia șopârle purpura-n postav.Ogivele cădeau peste balcoane,și pragurile licăreau broboane,căci Regele Pescar era bolnav.Osânda lui plutea peste ogoare.Parfumul ierbii, mai demult suav,rotea-n văzduh vârtejuri de duhoare.Nici pasăre nu se iubea, nici floare,căci Regele Pescar era bolnav.Pe boltă izvorau într-una semnedin pensula unui cumplit zugrav.Și fosforul clipea din ochi pe lemne,și apele, sleind, stagnau solemne,și Regele Pescar era bolnav.Pădurile - schelete care țipă,văzduhul tras prin tină ca un sclav,și streșinile toate-ntr-o aripă,cântând sub vântul galben, a risipă,și Regele Pesca
Citește mai departe