Revin după o luuuungă pauză cu articole pe acest blog. Și dacă tot revenim, hai să vedem cum putem să ne și ducem. De fapt doream să… Citește mai mult pe "Cinci aplicații bune de drum (pentru bicicliști și alergători)"
Citește mai departeCarte nou aparuta la Editura Roossa, 365 de rugaciuni pentru fiecare ziPret : 100 Ron Pentru mai multe detalii sau pentru comenzi ne puteti contacta la numarul de telefon 0767.156.980, mail [email protected]
Citește mai departeAsa a inceput povestea… cu Rares,frumosul copil roscat…acum 8-9 ani…cu imboldul meu de a construi povesti cu zane , inspirata de fetele mele … cu prietenia care s-a legat cu Dan Besliu, cel mai mare fotograf de raliuri, care m-a impresionat cu maretia lui… in fata obiectivului lui foto am invatat sa fiu foarte buna… cu […]
Citește mai departeMircea Dumitru, noul ministru al educației, reflectând asupra învățământului românesc, afirmă că școala ucide dorința de cunoaștere a elevului și că sistemul poate fi asemănat cu cel militar. 70% dintre elevii români se simt, la școală, singuri, nefericiți și în stres continuu. Copilul stă la școală 35 de ore pe săptămână, nu 20, ca în Finlanda. Imaginați-vă – ne cere ministrul educației – că stați 7 ore pe zi într-un loc în care vă simțiți singuri, neajutați, nefericiți și în stres – și sunteți adulți! L-aș ruga pe domnul ministru să se reîntoarcă în România unde, 24 de ore, suntem singuri, neajutați, nefericiți și în stres. Adulți și copii, deopotrivă. Dincolo de butade, domnul ministru face, din perspectiva mea, o greșeală clasică: de acolo, de sus, de unde este dumnealui, nu mai
Citește mai departe...De parcă nimic(!) din ce trăiesc nu mai e important... Și nu mai e nimic important dintre cele care mă rodeau pe dinăuntru și pe dinafară acum nu mai mult de un an (am închis blogul când prea mi-era silă de lumea în care trăiam, sau în care fusesem silită să trăiesc; a fost o măsură de igienă, de profilaxie, la capătul câtorva ani de similipsihoză, de motoare gripate, de aiurare). Acum, o fericire aproape surdă și oarbă, cum trebuie să fie fericirea (de fapt, o oboseală maximalizată, bună, umflată, pentru că există un impuls pe care nu-l pot frâna: nu te opri – și nu știu ce se poate întâmpla dacă mă opresc). Au fost zile frumoase (ah, de câte ori îmi spun că ar trebui să scriu în fiecare zi, că fiecare moment ar trebui reținut aici - sau altundeva!), cu drumuri multe și aerate, ca prin baie de spumă: pentru că nimic altceva nu-
Citește mai departePe strada unde muzica se aude în depărtareÎmi număr pașii și lacrimile cu sângePe strada unde muzica se ascultă în surdinăTrecutul mă ucide ca veninul unei cobrePe strada unde muzica este dată tareInima îmi moare secundă de secundăPe strada unde nu-i muzică și veselieDoliul mușcă cu nesaț din garduriPe strada unde moartea cântă la vioarăCadavrul meu invită viermii să valseze©CosteaMircea, 26 - 06 - 2016
Citește mai departeGăsită pe hard. Sau cum să uiţi să trimiţi o imagine cu anii. Senilitatea bat-o vina... :)) ...
Citește mai departe* Fotografia nu are nici o legătură cu poeziaPlânge moartea după moarteŞi se stinge încet şi tristăNeagră vrea în alb să piarăVeşnic ciot ce zace afarăMoare zilnic pesimistăCu speranţă că învieMâine sigur o să revieIar acum s-a săturatSă rămână în veşniciePicură încet şi măsuratLacrimi pe crucea durerii„ -Rogu-mă la Tine, Doamne!Cu stingere de mă adoarmeIa-mă, rogu-te, acum!”Doamna ştie că nu poateSă ceară şi pentru ea o moarteMerge încet şi duce supăratăCruce grea, şi-i îngânduratăAtunci când o să vedeţiMoartea stând pe bancă tristăLăsaţi-o să stea acolo pesim
Citește mai departeRomânia are politicieni dobitoci. Nu mai poţi fuma nici măcar pe stradă pentru că rişti să primeşti amendă. Curat Caragiale, Parol! ...
Citește mai departe