Scriu azi, doar azi. In celelalte zile te simt in ganduri si in fapte dar nu mai scriu.Nu prea mai pot.Am inca numarul tau in telefon, nu pot sa il sterg. Imi vine de multe ori sa iti dau un mesaj sa iti spun ce mi se intampla.. cum au intrat indienii americani in viata […]
Citește mai departeKnezatul, cu tot numele lui bulgăresc, era un asezamant românesc ca şi voevodatul, de aceea se şi întâlneşte el numai la români. Într-un document din 1451, îl găsim pe Huniade dăruind moşiile rutene Kușniţa şi Kereczke, nobililor Ambrosiu şi Mihail de Dolha după chipul knezatelor româneşti. Kneazul nu era decât vechiul jude roman, singura autoritate rămasă în organizarea poporului român, după prăbuşirea stării lui politice în noianul năvălirii barbare, după cum voevodul nu era decât
Citește mai departeUn subiect mereu delicat a fost cel al originii ţiganilor. A fost suficient ca un oarecare să afirme că vin din India, că atât de interesantă li s-a părut oamenilor de cultură ideea, încât au şi decretat: având pielea închisă la culoare, originea lor nu poate fi decât indiană, eventual pakistaneză. Cercetări serioase nu ştiu să se fi întreprins, dar, ca în multe alte situaţii, demonstraţia a vrut să certifice o idee, aşa că toate „informaţiile” au mers convergent către aceasta. De curând, un om de cultură important în diaspora povestea într-un amplu articol cu
Citește mai departeAflarea nobilimii la români sub stăpânirea ungară este constatată într-un număr nesfârşit de documente, din care numai o mică parte au văzut lumina tiparului. Încă în documentul lui Bela al IV-lea din 1247 se vorbeşte de nobilimea din Ţara Lytira, adică Ţara Lotrului, care nobilime este arătată cu numele de „maiores terrae”. Aceşti nobili aveau dreptul recunoscut tuturor nobililor de a putea apela la curia regească contra sentinţelor capitale. Alt document din 1274, îi ridică pe mai mulţi valahi păzitori de graniţă, la rangul de nobili, spunându-se în el ca să intre în rândul şi ceat
Citește mai departeIzvoarele ne spun că dinastia Asăneștilor era de origine valahă. Mai mulţi cronicari francezi şi unul german, care cu toţii descriu fapte, în care ei singuri au jucat un rol pe aici, prin Orient, mărturisesc că Ioniţă era valah. Aşa, Geoffroy de Villehardouin, care luptase în persoană contra lui Ioniţă în armata nenorocitului Baudouin, spune despre Ioniţă că era regele Valahiei şi al Bulgariei şi că el însuşi era valah şi tot astfel mărturiseşte şi Henri de Valenciennes: „lohannis qui était roi de Blaquie et de Bogrie et ce Iohannis était un Blaque qui s'était révolté contre son père”. p. 164 conţine în nota 76 o versiun
Citește mai departeloan Asan este, după Ioniţă, cel mai strălucit reprezentant al dinastiei Asanilor. Pe timpul lui se întindea împărăţia româno-bulgara peste toată Moesia, parte din Serbia cu Belgradul şi Nisul, Tracia cu Didimotichul şi Adrianopole, Macedonia întreagă şi ţara albanezilor până la Durazzo, încât vedem că împărăţia lui loan Asan se coborâse din munţii unde o înfiinţase răscoală valahilor şi se întinsese în câmpia locuită pretutindeni de poporul bulgar. loan Asan se intitulează singur şi primeşte de la vecini tot titlul unchiului său, Ioniţă, de domn al valaho-bulgarilor. Pe cât de aprinşi şi de cumpliţi fuseseră predecesorii săi, pe
Citește mai departeÎntâiul imperiu bulgar fusese stins la 1018 prin puternicul braţ al lui Vasile Bulgaroctonul. Bulgarii rămaseră în stăpânire bizantină 167 de ani, până când în 1185 sună iarăşi pentru ei ceasul eliberării de sub jugul străin. Trezirea lor la viaţa neatârnată le veni însă dintr-o parte la care ei poate nu se aşteptau: de la păstorii români din munţii Balcani. Răscoala acestora fu provocată prin următoarea împrejurare: împăratul Isac al II-lea Anghelul îşi pusese în gând să sărbătorească căsătoria lui cu fiica lui Bela al III-lea, r
Citește mai departeUnde sunt țâșnitorile și cișmelele din București? Preocuparea pentru aprovizionarea cu apă potabilă a Bucureștilor este veche. Domnitorul fanariot Nicolae Mavrogheni a încercat ceva când a construit la Șosea o casă a apelor ce se umplea prin apeducte subterane de la un izvor captat în afara orașului spre a aproviziona mai apoi câteva cișmele din oraș. Nu întâplător, biserica construită de acesta în apropierea cisternei cu apă are hramul Izvorul Tămăduirii.
Citește mai departeIntelectualii ! Iată un soi preţios de cetăţeni, de lipsa căruia patria noastră nu se poate plânge. Slavă Domnului! avem destui. Odinioară, intelectualii, mult mai puţini la număr ca astăzi, formau un fel de sectă, care respingea sistematic orice contact cu profanii. Sediul acestei preţioase secte era la cafeneaua Brofft, singura rimă posibilă la „moft”, peste drum de Capșa, în prăvălia caselor Zerlendi, unde acum se află Luvrul de Bucureşti. Acolo, precum odinioară muzele în Parnas, se adunau intelectualii spre împărtăşi înaltele cugetări şi inspiraţiuni, gustând un fel de ambrozie, compusă din puţin lapte, p
Citește mai departeNu pot să nu reiau subiectul, scuzaţi-mă dacă aţi considera irelevant acest post, după atâtea articole jurnalistice şi dezbateri, comentarii pe tema scrisului de mână. Cei care presupun, că (în "calitate" de caligraf) voi scrie ceva "luptător" pentru a "salva" scrisul de mână, vor greşi, deşi aceasta ar fi poate o reacţie "normală" din partea mea, practicând caligrafie tradiţională şi modernă de vreo zece ani. Cred însă, că nu ar trebui să confund ceva ce iubesc mult şi "spiritul timpului", tendin
Citește mai departe