• Poartă-n ochi seninul... 203

    Autor:Serghei Esenin                           Poartă-n ochi seninul. Poartă noaptea-n păr.                         Nu i-am spus iubitei nici un adevăr.                         M-a-ntrebat: “Afară viscolu-i buimac?                         Să-ncălzesc căminul, patul să ţi-l fac?”                        Am răspuns iubitei: “Azi, prin vînt şi ger,                        Cineva flori albe leapădă din cer.                        Poţi aşterne patul şi sufla-n cămin,     

    Citește mai departe
  • Neantul transparent al lui Gelu Vlasin... 200

    "În contextul literaturii române, Gelu Vlașin este un poet care vine cu o însemnată experiență iberică (și influență în același timp), ceea ce îi conferă o notă de noutate, de prospețime lirică. Trăitor în Spania, din 2001, poetul a devenit de curând și membru al Uniunii Scriitorilor Spanioli, luat în seamă așadar și în mediul literar în care trăiește. Comentatorii săi de limbă

    Citește mai departe
  • Despre iubiri pe viata... 217

    Cateodata imi place sa ma catar pe acoperisul vietii, sa petrec acolo o ora sau doua, sa ma plimb. Cateodata gasesc bucati de antene rupte de furtuni, ori cioburi de sticla de la geamuri, gasesc urme de pantofi sau mucuri de tigara, gasesc obiecte aduse de vant, ori venite din alte vieti, iar rareori, daca … Continue reading Despre iubiri pe viata

    Citește mai departe
  • Infernale... 224

    Dulapul meu e infernal! Intotdeauna se rastoarna cu tot ce are-n el si nu gasesc niciodata nimic. Poseta mea e infernala… E o vale, un hau, unde lucrurile cad si se duc, si se duc de nu le mai poti vedea. Masina mea e un infern, cu obiecte mici pe scaune, pe sub scaune, intre … Continue reading Infernale

    Citește mai departe
  • Floathing on chocolate... 216

    Poti pluti si tu daca vrei, cu mine. Nu e greu, doar inchizi ochii si te lasi purtat, pana ajungi sa intelegi ca nu e nimic mai sus, si-n acelasi timp, nimic mai prejos....

    Citește mai departe
  • Dalila de Mihai Vârlan – recenzie... 206

    Am așteptat cu sufletul la gură această minunăție iar atunci când a apărut am respirat-o ca pe aer. Îmi amintesc ce emoții aveam, mai ales că știam încă din primăvară că domnul doctor urolog Mihai Vârlan a scris două cărți (una din ele pe când avea 17 ani și cea de-a doua, adică aceasta de … Continuă să citești Dalila de Mihai Vârlan – recenzie

    Citește mai departe
  • jurnal & jurnal... 222

    Dacă prin mai-iunie, apărea ”din România sunt doar eu”, un jurnal din fața ochilor mei, deja în noiembrie Ofelia Prodan răspundea prin ”voci cu defect special”, un jurnal din spatele ochilor ei (deci din mintea ei). La lansarea vocilor… – un fel de petrecere în care ”fostul” (jurnalul meu) era înlocuit cu ”actualul” (jurnalul Ofeliei) […]

    Citește mai departe
  • Odă narciselor galbene... 201

    Autor: William Wordsworth                                        Singur ca un nor am hoinărit,                                      Care se-nalţă peste văi şi dealuri,                                      Când deodată o mulţime am zărit:                                      O oaste de-aurii narcise-n valuri.                                      Chiar lângă lac şi dincolo de nori,                                      De nici credeai că nu sunt decât flori.                               

    Citește mai departe
  • S-a lansat la Madrid o nouă revistă culturală pentru românii de pretutindeni: Kryton 192

    "Revista   este fondată de către renumitul poet   Gelu Vlașin, și cunoscutul om de cultură   Cornel Drinovan. Evenimentul a avut loc în incinta Ambasadei României la Madrid, duminică, 9 decembrie a.c., în prezența unui public numeros. Revista Kryton este editată de Asociația culturală Orizonturi Românești (ACOR) din Spania, este finanțată exclusiv din fonduri private, apare trimestrial și

    Citește mai departe
  • Emoție de final... 218

    Lavinia Pâvu- Visul unui Blue(s)    Îl aștepta, deși nu era sigură că o să vină. Cu paharul în față, Blue își zise că, dacă va apărea el, se cuvenea totuși să-l scutească de priveliștea unei bețive. Apoi, cum acest scrupul i se păruse o formă de virtute , dădu pe gât băutura fără remușcări.    Barmanul se uita lung la ea:    - Încă un gin tonic?    - De ce nu? Cui nu-i prinde bine puțină tonificare?

    Citește mai departe