Poeme în răspăr © Daniel Onaca Un principiu de bază în scrierea poemelor haiku este folosirea unui singur verb, de preferat la timpul prezent. Bine-bine, zic eu… și întorc friptura pe partea cealaltă, să văd ce se întâmplă… Rezultatele unei astfel de strădanii ar arăta cam așa: în lac apa tot rece dar lasă-lasă – vine […]
Citește mai departeIubirea de țară și limba română (2) Ocupaţi să ne apărăm de felonia străinilor, uităm să ne apărăm de noi înşine. Iubim ţărişoara, dar îi batjocorim frumuseţile: frumuseţea cuvintelor, a cărţilor ei, a monumentelor ei. Ne plîngem, de pildă, că ni se cumpără pămîntul şi ni se taie pădurile. Dar de la cine „se” cumpără […]
Citește mai departenu pentru că mi se uscaseră cuvintele ci pentru că nu ar fi fost multe de spus de fapt tăcerile inundaseră locul înghiţind plaja urmelor ia-mă în braţe, strânge-mă la piept lasă-mi capul să strivească sânul spân şi sec şi-ascute coasa bine, fă-o brici să tremure soarele când şi-o asfinţi odihna stradă oftează sub urmele paşilor patul suspină căutăndu-mi căldura visele au plecat în bejenie după ce cuvintele ai fost trecute prin foc şi sabie
Citește mai departeFundamentul Europei moderne Teza din manualele școlare: este bazat pe valorile creștine Antiteză: se bazează pe valorile iluministe și noul spirit științific Ce se înțelege prin noțiunea de familie Teza din manualele școlare: familia nucleară (soț plus soție plus eventual copii) Antiteză: familia extinsă (rude și afini care formează o comunitate) Ce este […]
Citește mai departeIonel Amăriuței (d) și Constantin Stancu prin anul 1981. O pasiune comună: Țara Hațegului, poezia, călătorii la viteze accesibile! ...
Citește mai departe* Inscripție pe ușa unei locuințe: „Bateți mai tare; câinele nostru e surd!” * Mesaj pe tweeter: „Draga mea, într-o mână țin poza ta, iar cu cealaltă mă gândesc la tine” * Anunț pe afișierul unei instituții: ”Cine scuipă prin fereastrele de la etaj, să dea Dumnezeu să-și scuipe plămânii.” Direcțiunea! * Îndemn descoperit de […]
Citește mai departeploaia ne crește solzi peste hainele de duminică, sidefii, ușor bleu. ne plimbăm alene ca prin curtea spitalului. niște copii se joacă șotron, mamele vin de la piață încolonate cu sacoșe borțoase de unde legumele sar ca broaștele-n baltă. capii de familie se-nghesuie la mesele cu halbe vorbitoare, cu meciuri veșnic pierdute, cu bîrfe înăsprind […]
Citește mai departeRegele Vermund cel Bătrân și fiul său, Uffe © Daniel Onaca În vremuri de care astăzi puțină lume își mai aduce aminte, domnea în regatul danezilor bătrânul rege Vermund. În ultimii săi ani de viață, monarhul a ajuns atât de neputincios încât și-a pierdut lumina ochilor. Când vestea aceasta s-a lungit înspre ținuturile Elbei, împăratul […]
Citește mai departeAutor : Eusebiu Camilar Dar nopțile acestea, frumoaso, cum de sunt, Atât de diafane, din cer până-n pământ? Pădurile par alge înalte-n clătinări... Noi ne plimbăm alături pe fundul unei mări. Lucirile acestea de sus, vor fi fiind Sau astre, sau meduze prin adâncimi plutind... De-aseară se zărește, cu cârma spre Apus, O luntre aurie, deasupra noastră, sus... Așa ne urmărește de-aseară, pe-a
Citește mai departe