• Gândul zilei. Herta Muller... 484

    Dictaturile și democrațiile Mulți occidentali, după ani întregi de dezvoltare democratică a societății și de existență cotidiană pașnică, au devenit lipsiți de precauție și de claritate în capacitatea lor de analiză. Când cade o dictatură, democrația nu se instalează ca printr-o lege a naturii. Intâi se instalează un stadiu intermediar care poate fi urmat, apoi, […]

    Citește mai departe
  • Breviar de mistificări. Dan Alexe... 602

    Românii, musulmanii și Europa Teză: Prin suferințele și bravura lor, românii au salvat Europa de islam Dacă nu eram noi, musulmanii cucereau Europa Antiteze: (Dan Alexe) 1. La asediul Vienei, contingentele românești au luptat de partea turcilor, nu a creștinilor. 2. Ministrul sârb de externe Ivica Dačić se plângea că, în disputa Belgradului cu Kosovo, […]

    Citește mai departe
  • Agurida de la prânz servită de Petre Daea... 507

    Discursul Ministrulului Agriculturii „De fiecare dată când îți propui să analizezi fenomenul agricol, te împinge spre imensitatea lui, spre complexitatea lui, spre interdependența între factori, spre o analiză profundă și atentă, la analize în care trebuie să preiei cu dibăcie conexiunea factorială”… Și tot așa vreme de 20 de minute. (https://youtu.be/rSMtBH7-Rbw)Din categoria:Sub semnul caloriferului Tagged: […]

    Citește mai departe
  • O trufă la cafea servită de domnul Andrei Pleșu (4) 509

    Un șef de partid orfan „De-aici nu se pleacă!” – strigă, într-un glas, aleșii noștri. Incet-încet, ei se transformă, deja, in statui. Iar în fruntea lor, călare pe orice situație, va dăinui CP Tăriceanu, primul bărbat de stat din istoria omenirii care n-are nevoie de stat ca să fie șef. Dispare țara? Dispare poporul? Nu-i […]

    Citește mai departe
  • poemul orașului tîrziu (fdvf)... 467

    orașul scrîșnește a iarnă. tu îți picuri veșmintele prin toată casa (mici hopuri din culori aromate). e cald și-mi curgi pe picioare, pe dalele de piatră mai moale decît un persan cu desene foarte amănunțite, pe urmele mele aproximative. te simt ca pe-un animal de pradă ieșit din zi, cît zăpada șterge zările, cum altfel, […]

    Citește mai departe
  • Eugenia... 495

    -              Lumea este a tinerilor -              Aşa este. La moarte cu toţi ceilalţi. -              Moarte boşorogilor. -              Să curăţăm lumea de ei -              Să o facem frumoasă, simplă şi fără echivoc. -              Linişte. Linişte. Să-l lăsăm să termine ce are de spus. -              Da. E timpul să facem o nouă revoluţie. Să înlăturăm tot balastul social care atârnă de gleznele noastre ca nişte pietre de moară. Dar pentru a fi siguri că totul va fi Ok, trebuie să ne decidem asupra vârstei maxime pe care o poate atinge un om. În felul acesta nu vor mai fi  nici un fel de discuţii, nu vom lăsa loc pentru interpretări şi pentru sentimentalisme. -  

    Citește mai departe
  • după ce se termină…... 418

    când te trezeşti mort tu nu realizezi pe moment ce-i cu tine apoi vezi frigul care muşcă, retezând din trupul căldurii, bucată cu bucată şi abia apoi vezi că nimic nu mai e cum ştiai mâinile-au pierdut contactul cu pielea şi sunt doar două lucruri incomode acum nu mai poţi strânge şi nu mai poţi mângâia, iar de apărat chiar nu mai ai nevoie picioarele nu te mai ascultă şi chiar dacă ar mai face-o nu poţi merge pe aer cum au mers cuvioşii pe ape şi chiar dacă ai mai merge, unde să te duci? te gândeşti apoi

    Citește mai departe
  • indecis... 421

    şi-atunci m-am făcut mic ascunzându-mă în punctul de început am deschis uşile larg şi cuvintele ieşeau de la spectacol  răsfirând evantaie încurcând trene cu rime, bătând măsuri şi-aşteptând pe trotuar trăsuri ce nu se îndurau să iasă decât pe dunga palidă a luminii singura închisoare adevărată e propria ta minte de care nu poţi să scapi oricât ai fugi de tine şi de trecut alături, lopata aruncă pământ încercând să ascundă şoaptele, durerile şi tăcerile cărnii am luat nisip din clepsidre şi l-am presărat cărare să recunosc drumurile m-am de

    Citește mai departe
  • Tragismul exilului românesc... 521

    ...

    Citește mai departe
  • Agurida de la prânz servită de domnul Andrei Pleșu 492

    Despre vanitate Intelectualul vanitos trăiește mai puțin în lăcomia de cîștig, cît trăiește într-o desfigurantă lăcomie de sine. Atașat pînă la pasiune de calitățile sale, de îndreptățirile sale, de mintea și de farmecul său, de competența sa, de performanțele sale, el vrea să scurtcircuiteze drumul spre statuie, spre demnitățile ultime, spre recunoștința obștească. Și cu […]

    Citește mai departe