Daca vreti sa vedeti minimalism japonez, budism zen, cu filmare joasa, pt tatami. Yasujiro Ozu lanseaza "Tokyo monogatari" in 1953, in ideea de a descrie nerecunostinta filiala in Japonia de dupa razboi, busy si indepartata de traditii. Un poem de 2h si 15 min, plicticos, dar fermecator prin interjectiile pe care le produc actorii in dialog. Din nou senzatia aceea ca britanicii si japonezii vechi sunt foarte rude.
Citește mai departePărinții mei știu ce au în casă, ce au crescut nu sunt o ființă depravată cum mă prezinți lumii tu! Am plâns tremurând în fața ta că mă spinteci de sus până jos e teama că nu pot să fug să mă acund, de tot răul tău. Un strop de omenie dacă ai... Citeşte mai mult
Citește mai departeIanuarie este o lichefiere de molecule albeCe aștern pe țărână înghețate salbe,În șerpuite șoapte precum petale de nalbe.Fior de amintire a fantasmei ce-a trecut,La miez de noapte cu tine absentă,Răsare în reflexia străvezie a pieilor roșii.Peregrinări de semnificații oculte pe asfaltSună a nouri zdrențuiți pe cerul înaltDin care descind oglinzi stinghere,Sfărâmate vitralii ale raiurilor hingheri,Penetrând venele fărbuite-n cafele.Îmbrățișarea sufletului tău de fecioarăSădește în mine vecinicul haos de odinioară...Acum... așa cum a făcut-o și întâia oară...
Citește mai departeUn epitaf stă scrisSub țărâna grea,În pastel de amurg nescris -Daimonul sfărâmat în cenușă de nea,Cu viermi hulpaviCe îi stau pe față,Răsăriți ștricănit și suavi,Petrecând reflexii de viață.Cristale de sine prelinse,Din ochii plini cu veneDe plumb ninse,Ciocnesc imortalitatea alene...Neant...Bacant...În calendare fulguie a marțiSpre solitudinea verzilor cai.În cavoul negru colivă de amor împarți;Dacă mie nu îmi păstrezi, să știi!, e bai!
Citește mai departeDacă război vrei…război vei avea! de la iubire la ură nu-i decăt un pas… orice scrisoare are pe lângă destinatar/ și datele celui ce trimite conșinutul nu uita / conținut ilegal obținut / nu prin voința mea nu sunt atât de proastă pe cât las impresia Nu am ce pierde cu adevărat prieteni apropiați, am... Citeşte mai mult
Citește mai departeAlbi fulgi de nea vor să scoboareNeantul saharian, la a gheții sărbătoare;Duios răsună în ei un daimonul păgân,Refren ștricănit pe cântul ce-l îngân...Eclipse, în cețuri cufundate, șoptescEliberarea chimerelor de nelumesc:- Adastă fee și prin nămeți nu pleca!
Citește mai departePe casa lor se plimbă cucuvele repetente și garduri pline de steaguri fără țară. Câteodată, când bate vântul prea tare, la ea în zâmbet se strecoară cu scara metalică supărări care vin din pantofii lui, din drumuri spre casă și colici renali. Mai târziu, când se scutură cactusul de fructe, pe el îl strigă absurdul și se ascunde sub pătura ei de tristețe. El cântă la chitara de plastic și urmărește știrile internaționale cu interese secreto-imaginare, ea se plânge de clima excesivă a dicționarelor, de cartoane, de șifoniere și de praful de stele din care s-au smuls cucuvelele.
Citește mai departeUnde eu și tu cumRămânem în zale de acumTroienind cu liubov păciuit în nouCăci toate sunt vechi la noi în cavou...
Citește mai departeLe-am vazut pe cand treceam prin dreptul unei vitrine, dupa ce ochii multor trecatori au ramas atintiti asupra mea, aparent fara vreun motiv anume. Si-asa am depistat eu roiul, chestiile plutitoare din jurul capului, si nu, nu era vorba nici de fire de fular si nici de vreo alta piesa de imbracaminte. Minunandu-ma si eu … Continue reading Roi
Citește mai departeScrancetul surd al lemnului de brad ce dansa nebun in semineul din mijlocul livingului acoperea usor sunetul respiratie ce-mi gadila atat de placut urechea. O priveam flamand, cu aceeasi voluptate pe care am avut-o dintotdeauna. Ana avea o frumusete stranie. … Continuă lectura →
Citește mai departe