despre iubire la superlativ... 420
- Literatura
- 07-05-2017 11:14
fasii de cer strident se-agata-n gene si somnul cerne, cerne ne imbracam in cuvinte frumoase si decente fara a friza nonconformismul rapace ce ne rapeste in duh si ne despoaie cand ne trece pragul lasandu-ne asemeni lui Adam mirat de goliciunea ce-i izvoraste dintre pleoape ostenite cuvintele ne despart ca liniile intr-un nod de cale ferata lasandu-ne vagoane sparte, ostenite, prafuite din care lacrimi se preling si uneori ranite sentimente dar totul se caseaza si uitarea cerne nevoi primare, ganduri
Citește mai departe