Rostuiri @ Daniel Onaca „La ce bun, mă întreabă, la ce bun să te ocupi de lucruri fără rost?”, fără să vadă rosturile lăsate între cărămizile așezate cu grijă, chiar dacă știu că în acea casă eu nu voi locui vreodată. „La ce bun?”, mă întreabă, văzându-mă absorbit de-ale mele, când doar știu că […]
Citește mai departe...
Citește mai departeAPRILIE -autor :Constanța Buzea În aplecare, tâmplă după tâmplă Ochii albaştri, ochii mei ca mierea. Aprilie ne dăruie vederea, Ceea ce am uitat, din nou se-ntâmplă. Frazele, visul, sufletele numa Ca de potop salvate simt că sunt. Se face zi de mugure mărunt Adăpostit în mintea mea de-acuma. Nici nu mă tem, nici bucuria nu stă
Citește mai departeAutor: Delia Stăniloiu Nocturnă reverie în arpegii, Cu primăvară-n notele fugare, Mi-aduce luna-n casă cu mirare Acorduri, tăinuite în solfegii. Eu le primesc cu bucurie mare, Decopertând acorduri de-ntuneric, Mi-aduc-aproape înc-un vis eteric , Încarcerat în t
Citește mai departeviaţa e o târfă, sau cel puţin aşa spune toată lumea dar eu cred că totul nu-i decât o mare minciună atâta timp cât nimeni nu consemnează fiecare moment căci scribii au ieşit la pensie dincolo de toate cuvintele au rămas gropile uitării şi nu ajung toate tăcerile ca să le umple poate doar apa morţilor vor putea curăţa patina vieţii viaţa e capricioasă, nu are timp pentru tine îţi cere totu
Citește mai departeAceastă noemă versificată Îți este dedicatăNumai Ție În vecinicia ce va să vie. Orologiul se liberează în atemporal De Amor, glas care se întreabă “Ce este pe lumea asta mai puternic: Slova şi gândul sau foaia şi rândul?” Şi pe-Amor încearcă altă îndoială, Spusă în şoapte, cu sfială:
Citește mai departe...
Citește mai departeAzi-dimineață, aparent fără motiv, mi-am amintit cum am descoperit că lumea e ca o geacă de iarnă, cu dosul rupt și plin de scobitori, hârtii de gumă (bine mestecată) și câte-o monedă care-și pierde valoarea noapte de noapte. Senzația aia apăsătoare și claustrofobică. Și cum am împins-o undeva pe mâneca pe care nu intră nici moliile, nici zgomotul viitorului. Afară, seara, era cald și cred că de la primărie anulaseră respirația cetățenilor. Între castel și bazin nemărginirea își găsise geaca și răcoare nu mai era niciunde în afară de cafeneaua plină de adolescenți tulburați și scobitori pregătite pentru eternitate. Pe vremea aia nu eram nici mioapă, nici om.
Citește mai departeGrabit, m-am agatat de coltul inimii tale. Pielea s-a desprins usor si din crapatura creata a inceput sa curga un lichid albastru precum cerneala veche din copilaria mea. Sangeram abundent, dar priveam fascinat cum picaturile se transformau in litere. … Continuă lectura →
Citește mai departe