cînd nu ești lîngă mine parcă am o aripă ruptă mă simt de pe acum ca peste 51 de ani în viitor cînd mi-ai spus că vei pleca și voi rămîne un moment sau două singur în dragostea mea, zuzo de fapt în toți anii ăștia trupul mi se va împuțina să fac loc iubirii […]
Citește mai departeMăsurarea timpului * La romani orele nu erau considerate identice cu cele din zilele noastre, deşi sistemul de măsurare al timpului se asemăna cu cel de azi. Astfel, ei împărţeau ziua în 24 de ore, dar considerau că perioada de la răsăritul soarelui la apusul acestuia are 12 ore, indiferent de anotimp, iar noaptea are […]
Citește mai departea trilac as someone said... ...
Citește mai departeori de câte ori răsfoiesc paginile internetului văd mereu noi şi noi ipostaze în care mi-aş fi dorit să mă regăsesc nostalgii, remuşcări, obsesii, încrâncenări, temeri şi dorinţe surde mă apasă astfel încât viaţa se strecoară pe sub usă fugind cât mai departe dar în momentul când deschid radioul uit că nu sunt singurul care ascultă şi trăiesc măreţia muzicii fără remuşcări sau regrete indiferent câţi oameni ascultă în acelaşi timp o carte deschisă mă răpeşte şi nu îi opun rezistenţă chiar dacă ştiu că nu sunt nici primul şi nici ultimul din viaţa ei pe pământ ş
Citește mai departefericiţi cei ce vin împreună pe calea vieţii căci viaţa nu-i va despărţi sau chiar dacă o va face, nu va reuşi pentru mult timp sau poate că asta nu e decât o poveste în care vrem să credem sare de Himalaia, Macron bonsoir, hoţi de buna credinţă, apocalipsă în gări, pe peroane oamenii urmăresc trenurile care-i poartă către alte euri cări oricat ar părea de nebunesc, oamenii nu părăsesc peronul vieţii decât la ultima staţie, acolo unde îţi laşi amintirile la bagaje şi te sui în ultima răsuflare cu regret
Citește mai departeDacă cineva nu știa asta încă, întotdeauna am avut o problemă cu pluralul în limba română. Hotel, tunel, aragaz și alte fițoșenii cu formă clasică pentru unii și din ce în ce mai instabilă pentru mine. Acum mulți ani un poet de acasă mi-a spus că dacă asta e singura mea suferință, e perfect. Din păcate, de ceva timp, vorbesc mai mult alte limbi decât pe-a mea, ceea ce probabil a dus la o ușoară schimbare în minte, oricum destul de amețită, și-n comportament. Pluralul e acum doar una dintre durerile mele lingvistice. Am senzația că devin din ce în ce mai mediocră în exprimare. În toate exprimările. Și mai am și-un frate care mă taxează cu hohote de râs și miștouri de toate felurile de câte ori inventez câte-o expresie ca „focuri artificiale”. Am luat măsuri. Mi-am descărcat DEX-ul pe telefon (da, există o aplicație!). Urăsc cuvântul „însă” și snobii, așa că n-o s-o dau în hipercorectitudine. Nu pot să c
Citește mai departe...
Citește mai departe