Literatura

  • Eu sunt....(Eu eram...) - aprilie 2009... 601

    Ochii aproape tineri care se trezesc dimineaţa în altă limbă. Primele mişcări ale orei opt şi ultimele ale nopţii. Între ele sunt cartea pe care o port în geantă şi ştampila aruncată pe hârtiile prea grele pentru luna aprilie. Amestecate în cazanul fiinţei, amintirile mele şi ale celor din urmă se pierd între frânturile de poveşti imaginate. Duminicile îmi dau ocazia să mă imaginez şi linia dintre ce am fost, ce aş vrea sau ce aş putea să fiu şi ce sunt se şterge ca amintirea unui pilot beat.  Sunt de hârtie. Mă minunez când sărut unghiile florilor şi mă rujez numai în faţa televizorului prăfuit. Sunt un ochi de carton la fel de albastru ca şi celălalt şi câteva buze, atât superioare cât şi inferioare, care se trezesc dimineaţa umflate de vise. Am trei

    Citește mai departe

  • Omul care isi scria scrisori... 433

    Sheherezada a avut menirea de a pune în evidenţă o continuitate a vieţii şi o bătălie mereu câştigată în faţa morţii. Dar nu toată lumea poate să fie asemeni ei. Printre noi sunt oameni, care alungaţi fiind din rândul societăţii caută nişe, pasaje de fugă. Când tensiunea devine prea mare tot ce poţi face este să îţi creezi o supapă de presiune. Asta ar fi pe scurt povestea omului care îşi scria singur. Încă de mic copil, Micador a fost socotit ciudăţel, atât de părinţi cât şi de toţi ceilalţi. Părinţii şi familia îl priveau cu îngăduinţă acceptându-i momentele exuberante sau cele de tăcere absolută, dar copii nu puteau mima bunăvoinţa, aşa că de cele mai multe ori era aruncat în afară de forţa centrifugă. Dacă la început stătea pe margini privind joaca celorlaţi copii, cu timpul ajunsese să se strângă cu tot aerul din jur într-o tăcere grea. Şi zi după zi, distanţa dintre el şi ceilalţi copii creştea aşa cum un balon creşte încercând să se smul

    Citește mai departe

  • Cafenea... 518

    Cafenea Imi placea sa colind pe stradutele intortochiate din acest cartier vechi al orasului. Soarele imi mangaia umerii si o briza superba de primvara imi rascolea plamanii. Pomii infloriti proaspat, casele prafuite de timp, dar foarte ingrijite, totul conturau un … Continuă lectura →

    Citește mai departe

  • Sfat... 498

           Pe parcursul vietii trebuie sa faci o sumedenie de alegeri care iti vor marca drumul spre destinatie, aceste alegeri nu sunt ceva cert, care sa duca la o finalitate corecta, ci o aruncatura in neant cu speranta ca lovitura va atinge tinta, ei bine, asa se autodescrie societatea omeneasca, un drum nesigur si plin de piedici spre destinatie.       Uneori ai nevoie de sprijin moral sau cel putin verbal, insa de fiecare daca cand oferi, negresit, rasplata compensatorie e nula, asta inseamna increderea in aproapele tau si in cel ce il iubesti. Ca oameni ajungem ca in numele increderii sa face o sumedenie de sacrificii si sa rupem bucata cu bucata din sufletul nostru si sa-l vindem celui rau, ne desprindem de cele morale pentru un miraj timpuriu, asta e adevarata rasplata pentru orice lucru valoros pe care il faci.

    Citește mai departe

  • Genuri diferențiate... 508

    Lavinia Pârvu- Eu îmi sunt mie destulă Eu îmi sunt mie bărbat E un gând ușor turbat Dar așa m-am adaptat Eu îmi sunt mie femeie Nu e nici o anomalie Mă folosesc de alchimie Eu îmi sunt mie copil, Îmi

    Citește mai departe

  • Descriere... 480

                 Zi de zi, oamenii, respira, traiesc si aduna amintiri, cele mai uzuale actiuni pe care un homo sapiens le poate face pe parcursul uni schimb timpuriu intre soare si unicul satelit alt Terrei, Luna. Pornind de la aceasta afirmatie, imi doresc ca in urmatoarele randuri sa-mi expun opinia fata de preocupatiile omului fata de societate si de propria lui constiinta.       Preocuparea principala a fiecarui om este mediul si nivelul sau de trai, fiecare fiinta umana practica diverse metode prin care incearca in zadar sa-si multumeasca cererile proprii si uneori si pe cele ale altor oameni, ca de exemplu, o primata umana isi

    Citește mai departe

  • gândaci de bucătărie... 432

    sunt momente când nu aştepţi decât o clipă de neatenţiepentru a sonda adâncurile atât de primejdioaseale singurătăţii.cine are urechi de auzit se afundă în crângul mut al cuvintelorpentru a culege umbrele tăceriidespuiate şi repudiate.frica poate eroda orizontul aducându-l la nivelul tumulilordar sămânţa curiozităţii naşte fire noiatât în locuri umbrite cât şi pe pustie.zilele se strecoară în adâncul inimii depunându-şi oreletot ceea ce părea curat se umple de secunde mişunândînnegrind aşteptările cu resturile speranţelor.gândurile se caţără în căutarea cuvintelor pentru a le aduce la suprafaţămulte mor înainte de a vedea măcar o literaiertată fie-le lor neputinţadarsunt şi gânduri care mă poleiescînzăuându-mă cu armura îndoieliloralungând visele dincolo de marginea nopţii.strânge-mă în braţe Doamnăalungă norii singurătăţiişi lasă soarele să ne lămurească drumul ...

    Citește mai departe

  • La última... 579

    ...

    Citește mai departe

  • ... 546

    Ia-mă de mână. Pe tine te ascultă cireșii. Știu asta pentru că în martie, într-un hotel din Hațeg sau alt oraș cu consoane proprii, începuse să ningă și noi, cu ghioceii ofiliți pe noptieră, ne pregăteam să scriem vieți monotone despre oameni mai buni.  Eu zic să mă iei de mână și să mă duci acasă. Să mă lași acolo, fericită, și să pleci.  În Hațeg autobuzele își fac complimente cu frigul. 

    Citește mai departe

  • MIRĂ MIRE MIM... 524

    miră mire mim miracol intim mirific, sublim minimum infim omul anonim cu mină de mim ...

    Citește mai departe
© Toate drepturile rezervate Ziarul toateBlogurile