umbra umbrelor rotundă îmi umbrește soarele mersul pașilor p dungă ochii cu picioarele tălpile rotundele privirile blândele raze razelor d gând ce veghează păzitorii timpului de-acum d când umbra se dedă uitării cercul roată rotocol mă veghează cât cuprinde raza lui d cerc ce-i gol de-adevăr care mă minte tot înjur d cântec brut ce-și […]
Citește mai departeah cât urăsc minciuna din poeme și totuși și totuși mă fac vinovat tocmai de ascunderea dezvăluirii precis de exact păcătuiesc scriind umbre adevărate nu însăși luminile adevărului prea dureros d năucitoare în transparență
Citește mai departefoșnește pasul zilei trecând prin mine lin secunda ei în urmă-mi rămâne amintire k sufletul d vânturi `n pădurile de pin k apele d viață în albia unor coaste k foșnetul d rochii într-un concert străin cu foșnet pasul zilei mă trece p furiș d parcă am sări iar garduri de istorii secunde și momente […]
Citește mai departeoptișpe cincizeci și patru s`ampins p sine îi optișpe cincizecișicinci până m-am prins k nici nu se sinchisește d privirile mele s-a preschimbat în optișpe cincizecișișapte apoi în nouășpe două puncte zero zero zece aprilie în unșpe patrujnouă la sută în patrușopt apoi în patru la evidența timpului la matematica clipei setată pe minus deși […]
Citește mai departeCa pe bandă, inima păşea mecanic străzile cu parfum de tăceri pe muzica gândului până când gândul avea grijă să-i schimbe placa spre alte Direcţii... Şi tot aşa... ...
Citește mai departeUite cum stăm Şi aşteptăm Ceva ce nu va mai veni Ascultând muzica Tăcerilor noastre ca-ntr-un film mut fără cartoane cu replici (regizorul s-a şi săturat să ne mai filmeze tăcerea sculpturală) Dar vai de cel Ce va-ndrăzni
Citește mai departeLupilor li se cuvine Meniul din carne de miel. O zic și ei, urlând în haită O știm și noi, chemați la cer. Lupii mereu au pregătită O victimă, pe-al lor vizor. Și-ascut colții de bucurie Căzând dreptul sub omor. Doamne, cât sânge…și cât tupeu! Pier mieii Tăi, jertfă amară. Triumfă haita – […]
Citește mai departeCunoașterii îi urmează frica, iar credința e urmată de nădejde. Cunoașterea nu e de defăimat, dar credința este mai înaltă decât ea. Și nu defăimăm cunoașterea – să nu fie! – ci vrem numai să deosebim modurile strâmbe ale ei, prin care merge împotriva firii și se înrudește cu cetele dracilor. Totdeauna după […]
Citește mai departeImages by Cristina-Monica Moldoveanu, March, 2022...
Citește mai departe