Socrate - citate celebre... 214
- Poezie
- 04-07-2015 21:22
<!--... Read more ...
Citește mai departe<!--... Read more ...
Citește mai departe<!--... Read more ...
Citește mai departeUitările tale mă dor la fel de mult ca necuvintele mele.. Și-n nopți nevralgice, fără de somn Reiterez teoria dilemei. Sensuri. Nonsensuri. Poticniri. Echilibru. Efecte de flutur. De omizi. De cutremur. Ochi care plâng și tăceri care țipă. Risipă de vise și excese de frică… Uitările tale încă mai dor. la fel cum dor și … Continuă lectura *** →
Citește mai departe<!--... Read more ...
Citește mai departeIti sarut varful picioruluiSi ma mir ca respir,Iti sarut tibia ascunsa priviriiSi-mi crestez limba de eaIti sarut mai apoi un genunche,crezand ca nu esti atenta.Iti sarut nebuneste o coapsaSi-ti smulg infundat un suspin,Iti sarut intr-o doara un soldcu gandul fugit departe.Iti sarut abdomenul de o mie de orica sa-mi ierti necuviinta,Iti sarut o minune roza de sfarcca sa ma fac neuitat!Iti sarut tandru, sensibilul gatSi ne trezim impreuna in zori,Iti sarut neatenta guraSa nu imi vorbesti prin cuvinte.Iti sarut in graba o pleoapaSa ma las in dar amintireIti sarut o atenta spranceana,caci nu pot sa ma lecuiesc de tineIti sarut incruntata-ti frunte,Sa-ti patrund dragele ganduriIti sarut parul neprinsSi ma las cotropit de frumosu-ti parfumIti sarut in jos o vertebraSa-mi tina de foame o luna.Iti sarut dragastos mijlocul subtire,Incredintat de dragostea taIti sarut naravas
Citește mai departese caută inevitabil câteva răspunsuri nesiguranța zilei transferată mâine mai avem ce mânca? e frig în podul palmei cuvintele blajine sunt decorticate ce mai rămâne nu se poate numi sens e doar un fel de colivă fără bomboane lipsește până și crucea de zahăr au furat-o necredincioșii acestei vieți pioșii se întreabă la ce bun eu spun că le place viața îndulcită nimeni nu știe mai bine ca un diabetic ce înseamnă să te înțepi probabil că rămân întrebări la care solicitanții nu vor mai găsi niciun răspuns
Citește mai departeAm păşit pe ţărmuri necunoscute în timp ce lumea mă împingea înapoi către moarte; eu simţeam că acolo aş fi găsit dragostea şi nimeni nu m-ar fi putut opri vreodată. Am bătut cale lungă până să ajung la ea, peste mări şi ţări, munţi, ape. Inima mea s-a târât ca o slugă pentru un gram de fericire, pentru un sărut pe frunte şi o îmbrăţişare călduroasă. A fost atunci când sufletul mi-a luat-o razna în înuneric, legat de neputinţa mea de a opri timpul în loc. Am crezut ca un copil naiv în "Vor trăi fericiţi până la adânci bătrâneţi" când totul în jur mi se ruina asemeni unui castel de nisip în valurile uitării. Prea târziu am înţeles că nu mai
Citește mai departeImberb , semeţ , cam fâstâcitDe-ale zefirului dulci şoapte ,Pătruns de-un dor nelămuritIscat aşa , cam peste noapte , Copacul meu a înflorit .Dantelăria de opal Din firul sevei fin urzită , Imită straiul hibernalTopit la cumpăna vestităDe orologiul sideral .Timid , în zori m-a mângâiatCu o mireasmă delicată ,Un dulce-amărui ciudatDe spirit verde ce aşteaptăSă fie-n sâmburi întrupat .Niciun cuvânt n-a fost rostit...Doar aerul vibra pe-o strună .Petalele au tresăritŞi-n păr mi-a împletit cununăCopacul meu îndrăgostit .
Citește mai departe