Povestea mea adevarata... 209
- Poezie
- 18-08-2016 04:12
Sunt momente în care trebuie să accepţi faptul că poţi să rămâi fără cuvinte şi să iei situaţia ca atare mai ales când e vorba despre copii… Seara, înainte de culcare, Theodora îmi înconjoară, cu dragoste mâinile în jurul gâtului şi cu un pupic zgomotos pe obraz, spune simplu, natural: <!--[if !supportLists]-->- <!--[endif]-->Mami, îţi mulţumesc că m-ai născut… Eu, mama ei, în
Citește mai departe