Poezie

  • Eu am să plec, dar tu te vei întoarce... 284

     Cu aripile frânte îmi adun stările într-o amintire și încerc să zbor Nu am curajul să îmi întorc capul, nu mi-ai dat dreptul nici măcar să îți spun ce-am simțit M-ai privit în ochi otrăvindu-mi agonia cu licoarea fericii amăgitoare Și eu, însetată de farmecul unui zâmbet m-am înecat cu propria clipă de fericire Când am trecut de pragul ușii mi-ai izbit brutal indiferenta în spate Nici măcar nu mi-ai ascultat sunetul pașilor târâți și îngreunați de absența ta Ai trântit-o!Ai trântit ușa în urmă mea ,sunetul ei asurzindu-mi sentimentele Mi-au tremurat până și simțurile când cheia s-a rotit parcă exact în inimă Și-am mers. Am mers înghițindu-mi lacrimile pentru a nu știu câta oară, rătăcit

    Citește mai departe

  • De(s)compunere de seară... 145

    Simptomul vetust al cercurilor de ceară paradisul neînţeles al lingurarilor, ursarilor, nomazilor şi altor călători de pretutindeni (chiar şi a celor prin viaţă). Ce e libertatea, de fapt? Scrânciobul în care ne dăm cu vântul prin plete crezând că zborul ne-a inventat pe noi ca să nu îşi uite statornicia dintr-un colţ de perete sau Ochii care se văd nu se uită dintr-o uitătură

    Citește mai departe

  • Citate despre intelepciune... 206

    <!--... Read more ...

    Citește mai departe

  • Întrebări... 233

    De ce doare lipsa unei îmbrăţişări ?Atunci cândfulgere de gheaţămă străbat, de ce tremurdeşi sunt toatăun jar ?...Şi dacăun gând fugarmă îndeamnă să uit,de ce revin mereula aceeaşiaprigă dorinţă ?

    Citește mai departe

  • ...... 227

    ...Desprind un bob de timpdin şirag,ascund în el dorinţaşi visezsplendoarea fructelor... ...

    Citește mai departe

  • Trebuia... 242

    Trebuia să ne-ntâlnimdar nu oricumşi nu oricândci doar în clipahotărâtă de destin......

    Citește mai departe

  • arderi... 147

    când oamenii îşi fug de înţelesuri şi fricile-şi ascund în firi tu să-nţelegi că pentru toti e-un soare şi-n palme, un destin! iar vieţile adună-n snopi pe-acelaşi drum au loc şi pietre dar şi oameni. esenţa e în umblet şi-n priviri adesea răni se-nchid doar ca să nu mai doară gândul că pe-acolo trecu cândva o lacrimă să sape-n zile asfinţit senin...

    Citește mai departe

  • rostul galbenului de toamnă... 146

    ramuri învelite-n galben pai. stors de umblet prin străinatatea vântului cuget a întrebare: unde... pe unde hoinăreşte arca din care frunzele toamnei s-au pus plasturi peste adâncurile firii? în turnul de veghe-al Luminii inimile s-au invelit în toamnă ca-ntr-o desculţă despletită căutare a mirării: de unde-ncepe toamna ca să se nască asfinţitul?

    Citește mai departe

  • semne de toamnă... 232

    crezi, crezi că-n neputinţa lor norii s-au iîmprăştiat în lacrimi doar ca să umple ochii oamenilor de întrebări curgătoare?...

    Citește mai departe

  • A ta e lumea toata....... 261

     Din toate furtunile prin care am trecut am ieșit zâmbind și cu capul sus. De fiecare data când cazi, te ridici, te ștergi de praf, îți acoperi rănile și zâmbind mergi mai departe. Drumul din față e lung, așteptările sunt mari iar din fiecare greșeală nu poți să faci altceva decât să înveți să vezi partea bună. Nu încerca să privești în urma ta pentru că nu ai să găsești pe nimeni acolo să-ți zâmbească. Te vei întâlni doar cu frica și frustrarea că nu ai ți-ai jucat destul de bine zarurile destinului. Vei găsi doar ploi și râ

    Citește mai departe
© Toate drepturile rezervate Ziarul toateBlogurile