Personale

  • "Generatia noua nu mai munceste, se joaca toata ziua pe calculator!" 186

    Expresia "daca esti prost de mic, cand esti mare numai te joci" isi are provenienta intr-un adevar universal, si anume ca, ceea ce repeti si apofundezi cand esti tanar o sa poti face toata viata cu usurinta.Cand eram eu mic, majoritatea parintilor aveau acceasi prejudecata "generatia tanata nu munceste cum am muncit noi cand eram ca ei". In aceeasi perioada imi auzeam bunicii spunand acelasi lucru despre parintii mei, acum aud aceeasi idiotenie de la cei de-o seama cu mine dupa ce au devenit parinti.Copiii se joaca toata ziua pe calculator, nu mai invata cum invatam noi odinioara si sunt o generatie de ratati care o sa duca lumea la anarhie.Acesti idioti sunt majoritari pe cand unii parinti, care n-au aprofundat prostia in tinerete, isi duc obraslele la tot felul de activitati extrascolare dar nu raman cramponati pe un singur domeniu, ii ofera copilului posibilitatea de a alege din miile de oportunitati pentru viitor. Una dintre acestea, poate si cea mai stabila

    Citește mai departe

  • Tudor Iovu – un adevărat istoriograf al conflictului de pe Nistru 157

    ...

    Citește mai departe

  • Semnătura mea parfumată (Din povești parfumate) 184

    Cine sunt eu? M-am întrebat adesea, ca oricine. Ce caut aici? Ce trebuie să fac și ce am făcut, de fapt? De ce sunt eu? Ce rost am? De ce sunt singură, aici, în Univers? Și care e amprenta trecerii … Continuă lectura →

    Citește mai departe

  • 50 de bani... găuriți... 136

    Nu e vorba de 50 de bani (pierduți pe un cărucior lăsat la uşa toaletei unui hypermarket). E vorba de mentalitate. Până când vor învăța românaşii noştri că, oricât de insignifiantă ar fi valoarea care îți pică pleaşcă în cale, dacă nu e a ta, nu pui mâna, îmi voi îndruma copiii către alte zări, mai civilizate, sper eu. Pentru că nu e o plăcere să trăiești într-o țară în care te temi nu doar să-ți laşi bagajul jos o clipă, să te odihnești, ți-e teamă şi să îl cari, căci nu ştii de unde țâşneşte ăla care ți-l va smulge din mâini.Mereu mă întreb dacă sunt rezonabile speranțele că se va schimba ceva. Dacă va exista un mâine mai bun. Şi mereu mă îndoiesc, pentru că realitatea mă scutură la fiecare pas. Prea puține sunt argumentele spre "mai bine". Mâine va fi aşa cum e azi, atât timp cât nu vom schimba ceva în generațiile care cresc sub ochii noştri. Dar cine să îi poată schimba pe ei, copiii de azi, când o mare parte din cei care se ocupă de educația lor au "în sânge" oribila menta

    Citește mai departe

  • Primavara... 195

    “Ziua in care Dumnezeu a creat speranta a fost probabil si cea in care a zamislit primavara”. (Bern Williams) Va doresc o primavara minunata, plină de pace, zâmbete, sănătate şi bucurii!

    Citește mai departe

  • De ziua scriitorului. Pentru dascalul care mi-a adus marea in suflet. 207

    3 martie. Pana azi, o zi despre care nu am stiut mare lucru. Intamplator am aflat ca este ziua scriitorului. Nu stiu nici pana in acest moment daca ma pot denumi astfel, insa stiu ca de cativa ani incoace, asta imi place sa fac, atunci cand simt ca ma sufor in propriile-mi ganduri, atunci cand […]

    Citește mai departe

  • Filozofie in miez de noapte (part II)... 198

    La fel ca voi și eu mă mir de faptul că, deși a trecut un an de la marile proteste din Ianuarie 2017, deși opinia publică e din ce în ce mai inflamată pe tema modificărilor legilor justiției și a altor chestii, ei bine, în ciuda acestor lucruri, blogul meu preferat, adică ăsta de aici, a tăcut mâlc mâlcuț, n-a zis nimica nimicuța, o idee, un panseu, o mică bulă amuzantă. Nimic. Ei bine, am fost ocupat. Dar până aici. Până azi. Acum nu mai sunt ocupat. Deci iată. Dar n-o să încep cum începe toată lumea, cu ideea că la ce să te aștepți dacă pui justiția la mâna unui țărănete nespălat pe dinți și infractor, decât la faptul că o va modifica astfel încât să se transforme miraculos și irefutabil într-un țarănete nespălat pe dinți și curat ca lacrima la cazier. Ei bine, n-o să încep așa, că mie îmi plac lucrurile complicate și filozofia, nu chestiile evidente. Așa că voi începe de la miezul problemei, care de fapt este rădăcina

    Citește mai departe

  • Tacere... 184

    M-am trezit dar inca era intuneric afara. Telefonul de pe noptiera arata ora 4am. L-am ridicat si am pornit ecranul cu luminozitatea la minim. Aveam cel putin 5 emailuri, toate reclame pentru diferite produse. Nu ma interesa nici unul.Mi-am intins picioarele pana au iesit din patura. Le-am tras repede inapoi, reci, dureroase, urate. Am intins mana pe partea stanga a patului, apoi am intors capul intr-acolo. Ochii mi s-au umezit.Mi-am intors privirea la telefon si am verificat lista apelurilor. Ultimul fusese cu o saptamana in urma, un apel format din greseala.Stateam impresurat de intuneric si ma simteam coplesit de singuratate si trecerea anilor si de locul gol de langa mine.Eram singur. Ma uitam pe ecranul telefonului si ei se miscau acolo.Alergau in parc dupa veverite.Se bronzau pe plaja.Ma strigau pe nume.Pielea si dintii le straluceau.Tot ce mai ramasese din noi era stocat pe un server, undeva in lume, era un flux de biti livrati int

    Citește mai departe

  • In bratele mele.... 188

      Și iar a trecut ceva vreme de când am scris ultima dată. De atunci Agnes a crescut și odată cu ea și noi ca și părinti. Avem o fată foarte cuminte, poate chiar mai cuminte decât ar trebui. De luna trecută tot vrea să se ridice în picioare și de câteva săptămâni deja reușește. Umblă prin casă și fuge după noi. Dacă ați auzit de la prietenii voștri care au copii că nici la WC nu mai pot merge fără ei, este adevarat. Merg la duș și dacă las ușa deschisă o aud cum își bate pălmuțele în gresie așteptând să ies din duș.    Dar astăzi nu vreau să vă povestesc despre Agnes. Astăzi nu este vorba despre familia mea mica. Astăzi este vorba de familia mea mare. Vorbesc despre Tatăl meu a cărui iubire am început să o înțeleg și a cărui dragoste nu are sfârșit.    Vă mai aduceți aminte cum ați început voi să vă faceți primii pași? Eu unul nu îmi aduc

    Citește mai departe

  • When people run in circles it's a very very mad world 199

    Cand eram mai mici, mintile mai luminate ale profilor de romana, care copiau ideile mai luminate ale criticilor literari, ne explicau ca cercul reprezinta perfectiune.O foarte mare minciuna.Cercul reprezinta depresie, singuratate, slabiciune, timp si energie irosite aiurea.Stiu asta caci ma-nvart in cercuri de cand ma stiu. Si nu ma refer doar la anturajele proaste pe care le-am tot avut.Totul porneste de la fenomenele chimice ce au loc in creierul meu. Ele nu au loc destul de corect iar informatia circula in cercuri. Asta s-ar traduce in ganduri nedorite si imposibil de controlat. Altfel spus obsesii. In creierul meu lucrurile se impart in simpatii si antipatii.Obsesiile duc la angoase sau la compulsii. Si angoasele si compulsiile iti mananca cel mai de pret lucru pe care il are orice om. Energia si timpul.Cat timp ? in jur de 30 de ani; mai mult decat bolile de inima sau cancerul. Nu mori mai devreme sau ceva, dar fiecare zi este mult mai scurta pentru ca un a

    Citește mai departe
© Toate drepturile rezervate Ziarul toateBlogurile