Puterea visului... 320
- Orase
- 09-06-2019 12:00
București, un oraș în care încap multe lumi. Iar uneori, ele se întâlnesc.În tangentă. Fără să se atingă.Decât în vis....
Citește mai departeBucurești, un oraș în care încap multe lumi. Iar uneori, ele se întâlnesc.În tangentă. Fără să se atingă.Decât în vis....
Citește mai departe…dar și celor din cartierul Arhitecților! Am citat, in titlu, dintr-un ilustru ales-cules primărios! Nu spun cine, persoană importantă. Apropo de cartierul Arhitecților și de femei, că tot e ziua lor astăzi, cică ea către el in parcarea unui bloc inghesuit din Cartierul Arhitecților. Gigeleeeee, Gigeleeeee (urlet pițigăiat), hai repede jos în parcare că m-a … Continuă lectura „La mulțeani tutulor femeilor si mamelelor din Cisnădie, de 8 Martie”! →
Citește mai departeAm câștigat acest blog, în urmă cu 3 ani, la un „pariu”. Am primit un user și o parolă iar apoi, mult mai târziu, am primit și câteva instrucțiuni legate de ce reprezintă și care ar trebui să fie menirea acestui blog. Am pus cuvantul pariu intre ghilimele, pentru că n-a fost tocmai pariu, rămășag, prinsoare…. … Continuă lectura Spune adevărul și nu te va crede nimeni! →
Citește mai departeSalutare cisnadieni, fie ca sunteti turmentati sau dinaialalț’, eu va salut cu tot respectul! Care mai e viata voastra? Fie ca vorbim de online sau de viata reala, ce mai faceti dar mai ales cu cine? Stiu ca aveti o multime de intrebari pentru mine, o sa ajungem si acolo, deocamdata incerc doar sa fac … Continuă lectura Cucu….Bau! →
Citește mai departeSe mai verifică încă o dată impresia dintotdeauna că o carte este portretul autorului ei. Villa Margareta nu este o carte care să te lase să te împrietenești ușor cu ea, dar, odată ce se înnoadă legătura între cititor și text, relația devine indestructibilă. O carte densă, de substanță, un roman în care, în filigran, se simte cunoașterea abisurilor omenești, acumulată de Doina Jela în cele aproape trei decenii de cercetare a istoriei recente și recristalizată într-o formă literară expresivă și fină. Cititorul este invitat să privească o scenă pe care evoluează suflete abso
Citește mai departeÎn sfârșit, una dintre micile comori bucureștene care mi-au bucurat copilăria și-a reluat locul în foișorul renovat al Vilei Minovici. Clopoțeii colorați de cristal sună iarăși diafan, la fel ca atunci când aveam vreo șapte ani și tatăl meu mă ducea de mână până la fântâna Miorița, ca să-i ascultăm împreună. O amintire frumoasă face din nou parte din viața Bucureștilor și, poate, a copiilor orașului.
Citește mai departeIată un articol pe care Mihail Sebastian, redutabil gazetar (pe lângă calitățile sale de scriitor, dramaturg, memorialist), l-a publicat în Cuvântul în 1931. Cei care-și închipuie că numai în România zilelor noastre există politicieni care se îmbogățesc din... politică se vor liniști constatând că Hrebenciucii, Becalii, Voiculeștii etc. ai zilelor noastre sunt de fapt "nepoții" mai prost-crescuți, mai grosolani și mai lacomi ai politicienilor interbelici, și ei, la rândul lor, demni urmași ai politicienilor care i-au precedat. Să fie oare un semn că degeaba nădăjduim la mai bine?
Citește mai departeTuturor prietenilor care-mi fac bucuria de a citi gândurile înșirate pe acest blog le urez ca lumina de sărbători să le înflorească toate ceasurile acestui an. La mulți ani!...
Citește mai departeSteagul francez în bernă la Elysee Îmi plac filmele. Inclusiv cele pe care intelectualii de marcă le consideră cu amuzat dispreț. Ca atare, mă uit cu nesaț la tot soiul de prostii, inclusiv la superproducțiile americane și, culmea caraghioslâcului, deseori învăț câte ceva folositor chiar și din cea mai tâmpă și mai răsuflată făcătură. Nu e cazul lui Independence Day: este o respectabilă operă a unui respectat regizor. Și nu spun asta ridicând superior din sprânceană. În plus, mi-a dat ocazia să aflu unul dintre cele mai p
Citește mai departe