Sunt treizeci şi şapte de vise
din treizeci şi şapte de ani
în care la porţile-nchise
nu am primit nici credit
nici pâine
nici bani
Sunt treizeci şi şapte de sori
din treizeci şi şapte de lumi
din care am ales doar norii
ce plâng spre planeta
Pământ
Sunt treizeci şi şapte de căi prin ruine
din treizeci şi şapte de ani rătăciţi
în care se aruncă cu pietre în mine
şi totuşi eram
şi sunt
liber să fug
Sunt treizeci şi şapte de vieţi
din treizeci şi şapte de ani
în care versul e rege
şi-nvie tăcut
o lume de basm
Sunt treizeci şi şapte de ani
din treizeci şi şapte de lumi
în care profetic un vis mă înţeapă
că nu mai e mult
şi nu va rămâne din mine
decât
o dâră albastră de fum
(Poezie scrisă de LiviuS-10.03.2017.,foto-internet)
