Uite încă-un nod pe ață

Îl mai punem pe la tâmple

Și născând ca toamna--viață,

Sufletele ni se umple...

Chiar de azi miroase-a moarte

Și toți oamenii, jelesc

Noi simțim că se mai poate;

Să iubești și să iubesc!

Și de n-o mai fi lumină

Și toți serafimii, tac

N-om privii o stea străină,

C-ai în ochi, luciri de dac!

Astăzi toamna naște ceață,

Frunze verzi s-au răstignit

Și de părul tău se-agață,

Nor prea alb, încremenit...

Dar nu-i bai că trece timpul

Cât mai ești și cât mai sunt,

Poate vei atinge scopul:

Cel mai bun de pe pământ!

Și-acum frate îmi permite,

În graiul dulce ce-l vorbesc

C-ardeleanul îți transmite:

No, bine! Și te iubesc!