Cândva, demult
în veşnicii divine
Dumnezeu a creat toamna
şi-a văzut că e bine!
Apoi a luat un înger
l-a pus pe vânt
i-a dat toate culorile toamnei
în traistă
şi l-a trimis pe pământ!
Cândva, demult
în veşnicii divine
Dumnezeu a strâns norii
pe munţi, văi şi coline
a făcut ploaia, ceaţa şi bruma
şi-a văzut că e bine!
Apoi a luat un înger
şi l-a trimis pe vânt
cu toate bogăţiile toamnei
în traistă
din nou pe pământ!
Acum îngerul e aici
pe pământ
sub privirile noastre nătânge
şi nu înţelegem
cum în fiecare toamnă
coase şi strânge
să-şi facă aripi
aripi din frunze
lacrimi şi sânge!
La mulţi ani, sănătoşi şi frumoşi, frate de peste munţi!
