După un zbor ieftin, frumos şi plăcut cu Wizzair (se mai întâmplă) am ajuns în Aarhus, Danemarca. De fapt, aşa cum se va vedea, numai zborul a fost ieftin în toată această călătorie, restul frumos şi puţin peste sumele cu care noi, românii, suntem obişnuiţi.
Aarhus are un aeroport mic şi mijloace de transport către oraş din când în când, în funcţie de orarul avioanelor care aterizează aici. Am luat un autobuz care ne-a lăsat la gara oraşului şi de acolo am mers aproximativ 1,5 km până la locul de cazare. Deşi părea simplu ne-am învârtit o grămadă până am identificat corect apartamentul pe care îl închiriasem. Cu Maps, cu întrebat, până la urmă am ajuns la destinaţie. Însă era prea devreme pentru check-in, prin urmare, am dat o tură să ne familiarizăm puţin cu oraşul. Arhitectura ordonată, atât de specifică arealului nordic european, creează o stare de linişte, confort şi plăcere vizuală. Casele, la prima vedere doar cu multe ferestre, cărămidă aparentă adesea roşiatică si cam atât la o primă privire, dovedeau multe detalii care le făceau speciale pe fiecare dintre ele.
Am studiat şi ce putem vizita într-o jumătate de zi şi am decis să vedem Den Gamble By (Oraşul vechi), un loc aflat la 3 minute maxim de locul de cazare. Intrarea aici a fost 27 euro/persoană. Aşa cum îi spune şi numele este un orăşel în care este cuprinsă toată istoria Aarhus-ului într-un mod extrem de creativ şi interactiv, un muzeu în aer liber alcătuit din peste 75 de clădiri istorice colectate din întreaga Danemarca, demontate și reasamblate în Aarhus pentru conservare. A fost o mare plăcere să vizităm casele din toate epocile, cu interioarele lor specifice, cu detalii încântătoare şi atât de interesante, despre istorie, economie, arte, arhitectură, ocupaţii, viaţa socială etc. Am aflat multe despre Aarhus şi Danemarca într-un mod interactiv, adulţii devenind şi ei, la rândul lor copii, intrând în jocurile educative propuse. Mi-a plăcut tare mult, este o modalitate atât de inspirată de a înţelege cultura şi specificul danez pe care chiar doream să îl cunosc mai în detaliu.
Am admirat de la distanţă Muzeul de artă contemporană care la ultimul nivel are o construcţie deosebită, modernistă, în culorile curcubeului. Ca să ajungem acolo ar fi trebuit să plătim intrarea la muzeu, iar arta modernă recunosc că nu o înţeleg suficient de bine ca să se justifice suma de peste 20 euro de persoană. Ca o paranteză, am vizitat Tate Modern din Londra şi am ieşit complet contrariată de acolo, nu mă grabesc să repet experienţa deloc pentru că nu fac parte dintre cei care cred că banană lipită de perete este artă. Prin urmare, ne-am mulţumit să privim de la distanţă frumosul culoar curcubeu, cel puţin de două ori pe zi, pentru că drumurile noastre inevitabil treceau pe lângă ARoS (Aarhus Art Museum)
Seara s-a insinuat uşor şi ne-a prins undeva în vechile docuri ale oraşului, zonă regenerată în cea mai mare parte, dându-i-se diverse alte întrebuinţări despre care voi povesti în cele ce urmează.
Deocamdată atât a fost în prima zi, Oraşul vechi ne-a luat mult timp, dar a şi meritat cu prisosinţă, plimbarea în port a fost urmată de o cină într-o zonă pitorească de Street Food şi apoi somnul a venit ca de plumb după aproape 24 de ore de nesomn. Clima a fost tare plăcută pentru prima jumătate a lunii septembrie, am dormit toată perioada cu fereastra larg deschisă, chiar lângă pat, şi a fost o temperatură numai bună.
Am făcut un plan pe zile astfel încât să atingem cam tot ceea ce ne-am propus de acasă că vom vizita. Prin urmare, ziua a doua a fost rezervată oraşului Aarhus şi atracţiilor sale turistice. Toată perioada cât am stat în Danemarca în localităţi ne-am deplasat doar pietonal, nu am luat mijloace de transport decât pentru a lega Aarhus de Skagen, cu oprire în Aalborg. Am mers aproximativ 28000 de paşi în fiecare zi, dar a fost o adevărată plăcere, oraşele lor fiind foarte prietenoase cu pietonii, bicicliştii şi având peste tot zone verzi şi locuri cu tot felul de chestii de admirat. Nimic plictisitor, urbanul are o sumedenie de feţe şi ipostaze care îl fac atractiv, chiar surprinzător.
Am început cu ceea ce ni s-a părut punctul cel mai depărtat, noul cartier numit Aisberg (Iceberg), o aglomerare de blocuri şi clădiri cu forme ascuţite, neobişnuite, albe sau albăstrii care, de la distanţă, amintesc de un aisberg. Situat pe malul Mării Baltice, este o zonă de locuinţe de lux, cu restaurante şi loc de sporturi nautice de tot felul. Am fost cu adevărat încântaţi să vizităm acest cartier. Arhitectura este spectaculoasă, unde pot folosesc mult material natural, lemn, stuf, plută etc, unde nu, este sticlă şi beton, dar fără a deranja deloc privirea. Spaţiile verzi sunt din belşug, peste tot printre blocuri şi ceea ce îmi va rămâne mereu în amintire când vor spune Danemarca este faptul că ei plantează ceea ce noi numim “buruieni” sau flori de câmp în locul plantelor ornamentale cu care sunt obişnuită peste tot prin România sau restul Europei. Sunt aşezate cu grijă, în pâlcuri cochete, plante pe care le vezi în flora spontană sau plante aromatice de tot felul. Acestea din urmă, în ghivece mari de lemn, au lângă ele şi mici etichete astfel încât salvia, busuiocul sau menta să poată fi uşor recunoscute de oricine. Sunt mari iubitori de natură şi o protejează foarte mult, acest lucru se vede peste tot şi este de înţeles pentru că verdele pentru ei este mai important decât pentru noi cei din sud, apreciindu-l mai mult. Pe malul mării danezii făceau baie, chiar dacă ne aflam în “buricul târgului”, se schimbau pe mal de haine şi apoi se uscau fără să fie stânjeniţi de privirile celorlalţi. De asemenea, faptul că locuinţele lor nu erau protejate de perdele decât uneori seara şi casele era cumva în atenţia oricui, iar mi s-a părut o diferenţă culturală apreciabilă. Noi avem tendinţa de a păstra intimitatea casei unde locuim în toate felurile posibile, garduri înalte, ferestre cu obloane, perdele, draperii etc. Am avut senzaţia că aici pe nimeni nu prea interesează ce este în casa altuia, concept cam greu de digerat pentru români, în general.
Lângă Iceberg este o zonă în care danezii, mari navigatori, cu tradiţie, nedezminţindu-se îşi lasă diverse ambarcaţiuni, de toate felurile, iar plimbarea de-a lungul pontoanelor a fost un prilej de-a admira eleganţa diverselor bărci, iahturi şi altele pe care nu prea ştiu cum să le încadrez.
Am decis să rămânem în zona portuară şi ne-am îndreptat către Dokk1, cu oprire la Catedrala din Aarhus (Sankt Clemens Kirke), dedicată Sfântului Clement. Chiar frumoasă, refăcută, imensă şi era ceva acolo care îţi impunea respect şi atenţie.
