Un jurnal cam tehnic, pentru iubitorii de broderie tradiţională

Unul dintre comentatorii acestui blog mi-a atras atenţia că am părăsit acest loc în favoarea postărilor efemere şi mult mai sărace de pe Facebook. Am apreciat justeţea observaţiei. Este adevărat, e mai simplu să ajungi la oameni cu câteva imagini şi ceva text încropit, decât să elaborezi un mic articol, să cântăreşti fotografiile şi să parcurgi toată procedura de publicare pe care o necesită un blog. Dar, până la urmă, se pare că acest mic spaţiu virtual de povestiri are şi el farmecul lui şi am descoperit că nu m-am putut detaşa complet de plăcerea de a scrie mai elaborat. Comentariul primit şi-a atins scopul şi iată-mă, din nou, la treabă!

Azi voi povesti despre o cămaşă bărbătească. Prima cămaşă bărbătească cusută de mine nu a fost vreun mare succes. Din contră, guleraşul ei a fost chiar un fiasco, decupând prea mult şi rezultând ceva cam lăbărţat şi inestetic. Cu acest eşesc parţial în minte, mi-a trebuit ceva timp, câţiva ani ca să reiau ideea de a coase o cămaşă bărbătească.

Mi-a luat mult timp, ca întotdeauna, să aleg modelul, culorile etc. Eu numesc această etapă de căutări, proiectarea. Am răsfoit multe planşe şi, într-un final, am dat de ceva care mi s-a părut că se potriveşte cu ceea ce îmi doream. Am preluat nişte râuri de la o cămaşă din lucrarea Elena Cuparencu – Isvoade vrâncene, album care cuprinde modele culese din Ţara Vrancei. Am fost perfect conştientă că folosirea acelui model nu va duce la obţinerea unei cămăşi bărbăteşti de Vrancea, pentru că acestea au un alt stil care nu se va suprapune cu ce voi coase eu. Prin urmare, nu am utilizat nici cromatica specifică Vrancei şi indicată în planşa Cuparencu. Nu va fi o cămaşă de Vrancea, ci doar una inspirată de un model de acolo.

Am folosit o pânză de cânepă de la producătorul DeFlorian, deoarece firele de cânepă sunt din nou apreciate şi mult folosite pentru textilele tradiţionale. Pânza a fost dată dată o dată la apă, dar şi-a păstrat spaţierea aerisită a ţesăturii. Pentru broderie am ales un bumbac perlat turcesc, Altin Basak 50, culoarea 747 (indigo), fin şi bine torsionat, pentru trasarea modelului şi mătase naturală din diverse surse, pentru punctele de culoare. Pentru chenarele „dantelate” am cumpărat un scul de macrame de culoare natur, la fel ca şi pânza de cânepă. Firul metalic este procurat din India şi cusut în două pentru a fi mai plin şi a acoperi mai bine spaţiile goale.

Pentru stabilirea dimensiunilor am fost mai atentă de data aceasta şi am preferat să le preiau de la o cămaşă deja cusută, reuşită din punctul meu de vedere, şi am rugat-o pe d-na Ileana Puscaşu să mă ajute împrumutând una dintre cămăşile cusute de dânsa. Prin urmare, schiţa de mai jos mi-a fost de mare ajutor. Fiecare poate adapta aceste informaţii astfel încât să se potrivească purtătorului.

Alături de dragul meu ajutor blănos, Nucă, am început, la început de toamnă, să croiesc cămaşa. Serile reci şi nopţile lungi au devenit calde şi scurte cosând, lăsând gândurile să cutreiere şi ascultând torsul motanului care şi-a revedicat cel mai bun loc de picoteală, cel de pe picioarele mele. Modelul creşte puţin câte puţin, mie îmi place cum iese şi fiecare etapă parcă îi sporeşte frumuseţea. Faptul că este dens, compact, punctele de culoare sclipesc, iar firul metalic îi conferă maiestuozitate mă apropie de ceea ce mi-am propus să fie. Modelele vrânceneşti se spune că sunt inspirate din vechile broderii bizantine recunoscute prin somptuozitatea lor. Camaşa mea vreau să transmită forţă, putere, dar şi eleganţă şi rafinament. O cămaşă după modelul celor ţărăneşti, dar care ar putea fi purtată foarte bine şi de un prinţ, din Carpaţi, desigur.

Atunci când nu vrei lucru de mântuială, nimic nu este simplu. Deşi este mult mai puţină broderie ca la o cămaşă femeiască nu pot spune că a fost uşor. Din contră, atenţia mi-a fost solicitată, am petrecut zilnic multe ore asupra pânzei şi am fost foarte concentrată să iasă totul „ca la carte”. Detaliile sunt foarte importante în broderie. Deşi imperfecţiunea este cea mai de preţ calitate a lucrului de mână, este o linie foarte fină între neglijenţă şi o mână bună, chiar dacă nu are precizia maşinii.

În ceea ce priveşte tehnicile de lucru, am folosit cruciuliţele, la fir, pentru modelul de bază, obinzeli la chenarele cu macrame, lănţişor pentru firul metalic, puricel la despincătura cămaşii, feston şi cheiţe „înnodăţică pe doi”. În ceea ce priveşte marginea realizată cu firul macrame, pe cât a fost de apreciată, pe atât a fost simplu de realizat. Între cele două şiruri de obinzeli nu este ajur. Adică nu se scot fire, se coase pe pânza întreagă. Cu acul se cos niște romburi, unul lângă altul. Singura şmecherie, care dă efectul dantelat, este că fiecare latură a rombului se întărește cu aţă de trei ori sau de câte ori dorim pentru a da relief cusăturii. Apoi, la final am venit cu firul indigo şi am pus o cruciuliţă foarte mică în centrul rombului. Am desenat şi un fel de schemă, alături de fotografiile mărite ale modelului.

Lucrul asiduu de multe săptămâni l-am comprimat în câteva fraze. De aceea tot ceea ce este hand made pare supra-apreciat pentru că este greu să explici cum este să numeri toate firele de pânză pe care le coşi, miile de împunsături şi de încurcări de fire sau acele care îţi îngroaşă buricele degetelor. Dar ce bucurie, ce purificare şi ce terapie se întâmplă în acest timp! Îţi auzi gândurile şi timpul devine o barcă pe care pluteşti fără să îţi mai faci griji de nimic.

Cămaşa a fost terminată, dar mai este un prag de trecut: proba apei. Trebuie să o spăl pentru a elimina surplusul de pigment din firele cu care am cusut. Ştiu că indigo-ul iese şi nici mătasea nu este mai cuminte, am auzit de multe cămăşi compromise, după luni de chin, la prima spălare.

Eu am stabilit, în timp, o tehnică de spălare care până acum nu a dat greş. Cămaşa, fără alte rufe, o pun într-un săculeţ de plasă, special pentru rufe delicate. Tot în săculeţ mai adaug trei-patru, nu contează, serveţele captatoare de culoare. Maşina de spălat este setată la programul pentru rufe delicate, 44 min, 800 rotaţii. Adaug aprox 30 ml detergent Perwoll pentru rufe delicate (roz) şi în rezervorul de balsam, nişte oţet. După terminarea programului, am mai fixat o clătire şi o centrifugare, pentru orice eventualitate. Am avut şi de data aceasta emoţii, dar la final doar şerveţelele captatoare erau uşor bej, iar camaşa fără nicio urmă de culoare fuzionată. Am scapat cu bine şi de această ultimă încercare!

Nu ştiu cine va purta această cămaşă. Însă ştiu sigur, undeva există un bărbat care o doreşte sau care o va primi în dar, făcându-i-se sărbătorile mai frumoase. Poate va fi o cămaşă de mire, de naş sau pentru a arăta ca un prinţ carpatin doar îmbrăcând o cămaşă românească. O va purta peste pantalon, cu un chimir lat sau se va vedea broderia preţioasă de sub vreo altă haină. Oricum ar fi se va simţi special, se va simţi bine că este român, într-un strai rafinat şi elegant, unic aşa cum este şi cel care îl va purta.