Din ciclul “Aventuri de week-end” sau “La vita e bella” vă pot pferi nişte sugestii de petrecere a timpului liber care te fac să te bucuri de tot ceea ţi-a fost dăruit: prieteni, natură şi cunoaştere.
Planul zilei de sâmbătă: întâlnire de seară cu cei mai dragi prieteni la Aluniş Art Center, Dana şi Vali. Ce este Aluniş Art Center? Un loc minunat unde o mână de oameni frumoşi se strădueisc să ne facă viaţa mai frumoasă, nouă oaspeţilor lor, dar şi lor gestionând un centru artistic, deci făcând ceea ce îşi doresc. Nu vă sfiiţi, cotrobăiţi puţin pe net, pentru că veţi afla mult mai multe decât vă pot povesti eu şi Aluniş Art Center merită descoperit. Booon, dar ce am căutat noi acolo? Cum era să fim la o aruncătură de băţ de un concert cu Simion Bogdan Mihai şi cobza lui fermecată şi să ratăm aşa ceva? Ne-am urcat toţi în maşină, mai puţin motanul Nucă (şi bine am făcut, week-endul acesta nu era de el) şi cap compas: Aluniş.
Concertul a fost pansament pentru suflet, am zis şi eu să înregistrez un minut-două, să auziţi ce şi cum, dar topită fiind de ceea ce cânta, am înregistrat aproape tot. Clar, de urmărit acest domn! Pentru mine a fost anul cobzarilor, l-am cunoscut pe Tudor Ungureanu (Rep. Moldova), care m-a impresionat la fel de mult şi acum, Simion Bogdan Mihai. Doi artişti de excepţie, din două generaţii diferite, cu un talent uriaş!
Seara a continuat cu poveşti „udate” cu diverse lichide cărate cu grijă de acasă. Rezidenţa a fost de mii de stele, la cort, străjuiţi de dealurile care împrejmuiesc Alunişul.
Duminică ne-am făcut prieteni noi, Societatea Exploratorilor din Buzău. Bine, nu toţi erau foarte noi, Bogdan Tănase, fiind un vechi coleg de breaslă, dar restul noi şi tare faini! Cu ei am plecat în tură pe la aşezările rupestre din zona Alunişului. Până aici, nimic nou, pentru că aşezările le-am văzut încă de două ori, în anotimpuri diferite, de fiecare dată cu mare plăcere şi interes. Ce ne-a determinat să recidivăm a fost promisiunea că ne va fi ghid dr. Cezar Buterez, cadru universitar la Facultatea de Geografie Bucureşti. Nici până aici nu ar fi nimic spectaculos, dar totul începe din momentul în care ghidul, de altfel o persoana tânără, începe să ne explice istoriile acestor locuri pe baza mărturiilor şi documentelor iscodite prin arhive, biblioteci, biserici şi la persoane particulare. Lumea cercetată este spectaculoasă, apar nume de sihaştri care au împânzit aceste locuri, moşneni, oamenii liberi care aveau traiul pe aici, schituri ascunse de ochii curioşilor, totul cu rost şi multă spiritualitate. Poveştile fiecărui loc ne-au făcut suportabilă drumeţia care a durat aproape 10 ore, uneori prin arşiţă, alteori pe poteci abrupte, spălate de ploi şi cu piatră sfărâmicioasă, prin poieni încântătoare, dar unde ţânţarii dădeau adevărate festinuri cu sângele nostru. A fost epuizant, dar când ghidul ne vorbea, pasiunea, erudiţia şi plăcerea de a împărtăşi ne-au făcut să călătorim departe în timp, câteva secole în urmă, tocmai pentru a înţelege această lume de piatră, dar care încă ne mai vorbeşte, dacă ne oprim să o ascultăm.
Ce pot să spun? Hrana pentru suflet este la fel de importantă cum este şi cea pentru corp. Nu hrăniţi numai o parte din voi, hraniţi şi ochii şi mintea şi sufletul. Altfel suntem mai stresaţi, agitaţi şi vulnerabili. Avem posibilităţi să ne vindecăm, trebuie doar să vrem! Tocmai v-am dat câteva sugestii la care puteţi apela: Aluniş Art Center, Societatea exploratorilor şi evenimentele pe care aceştia le organizează. Merită mulţumirile mele!
Fotografiile şi înregistrările video sper să completeze ceea ce am scris. De la chilii nu am multe poze, pentru că am rămas cu o grămadă din dăţile trecute.
