Debitorul este oaia neagra. Persoanae non
gratae. Infractorul suprem.
Insa nu vreau sa vorbim nici despre vina, nici
despre motive, nici despre buna sau reaua-credinta. Doar despre
procedurile de executare silita prin poprire bancara a debitorului.
Indiferent ca este vorba despre persoane juridice sau simpli
cetateni.
De-a lungul unui deceniu de cariera au trecut prin
biroul meu numeroase executari silite. Nu calitatea partii conteaza
si nici motivele lor. Vreau sa supun atentiei cateva aspecte „de
nuanta” privite fie ca abuz, de cei mai indrazneti, fie ca o
lacuna procedurala, de ceilalti. Cred ca va fi o abordare tehnica.
Dar sa vedem ce iese.
Speta supusa atentiei este
urmatoarea:
Debitorul X, este executat silit de creditorul Y,
in baza unui titlu executor, zicem perfect valabil, prin poprirea
conturilor bancare pana la concurenta sumei
datorate.
Efectele secundare ale executarii: In urma
executarii, Debitorul X, nu mai are acces la veniturile sale, nici
la alte operatiuni bancare din contul sau. Astfel, contul nu mai
poate fi intrebuintat, in integralitatea lui.
Aceasta va fi problematica analizata in articolul
de astazi – in ce masura sunt respectate drepturile debitorului,
atunci cand i se interzice accesul la conturile poprite, in
integralitatea lor?
Ce spune Codul de procedura
civila?
Codul spune prin art. 625, alin. (1) NCPC ca
executarea se face cu respectarea dispozitiilor legii si a
drepturilor tuturor partilor implicate si/sau
interesate.
Bun. Pana aici este perfect. Pare-se drepturile
sunt garantate si dispozitiile legii sunt
imperative.
Plecand de la premisa ca executarea este perfect
valabila, nu voi analiza cadrul legal al executarii in sine. Suntem
impreuna de acord ca executarea incepe in baza unui titlu, la
cererea unui creditor si poate imbraca diverse forme de executare,
implicit poprirea care ne intereseaza astazi.
Dar care sunt drepturile partilor? Ale
debitorului nostru, mai precis?
Art. 645 NCPC arata ca drepturile partilor
(creditor-debitor) consacra principiul transparentei,
contradictorialitatii si recunoaste dreptul de contestatie la
executare a debitorului, in cazurile anume prevazute de
lege.
Prin art. 728 NCPC, se statueaza ca limitele
urmaririi veniturilor banesti sunt urmatoarele:
alin. (1) Salariile şi alte venituri periodice,
pensiile acordate în cadrul asigurărilor sociale, precum şi alte
sume ce se plătesc periodic debitorului şi sunt destinate
asigurării mijloacelor de existenţă ale acestuia pot fi
urmărite:
a) până la 1/2 din venitul lunar net, pentru
sumele datorate cu titlu de obligaţie de întreţinere sau alocaţie
pentru copii;
b) până la o 1/3 din venitul lunar net, pentru
orice alte datorii.
Asadar apare indubitabil ca, blocarea integrala
a conturilor debitorului, interdictia efectiva ca acesta sa faca
orice act de dispozitie asupra diferentei ramase in conturile sale
este nelegala, ducand la incalcarea beneficiului de dispozitie
pentru diferenta de 1/2 sau 2/3 din veniturile
sale.
Prin urmare, soldul ramas disponibil – cei
peste 1/2 respectiv 1/3 din poprire – este sau nu este un drept
al debitorului?
Oare este legal ca bancile – tertii popriti – sa
dispuna blocarea integrala? Sa exceada limitele legale prevazute,
si sa interzica debitorului sa dispuna de diferentele
disponibile, paralizand orice activitate pe conturile poprite
si incalcad limitele minime garantate acestuia? Intamplari 100%
reale.
Am intalnit situatii si mai tragice, in care banca
a inscris poprirea si asupra alocaţiilor de stat şi
indemnizaţiile pentru copii, ajutoarele pentru îngrijirea copilului
bolnav, ajutoarele de maternitate, cele acordate în caz de deces,
bursele de studii acordate de stat, diurnele, precum şi orice alte
asemenea indemnizaţii cu destinaţie special, interzise absolut
prin lege a fi poprite – art. 728, alin. (7)
NCPC.
Am intalnit situatii in care banca a tras din
conturile respective intreaga suma existenta, fara a
respecta procentul legal stabilit de 1/2 sau 1/3 din venituri sau a
indisponibilizat venituri provenind din ajutoare sau compensatii
salariale legale, din ajutoare de somaj, interzise a fi poprite
sub exceptia prevazuta de lege – art. 728, alin. (4)
NCPC.
Toate aceste incalcari de drepturi – in
majoritatea cazurilor facute de tertii popriti – eludeaza
prevederile art. 780, alin. (2) NCPC. - În cazul popririi
sumelor de bani din conturile bancare, pot face obiectul urmăririi
silite prin poprire atât soldul creditor al acestor conturi, cât şi
încasările viitoare, cu respectarea limitelor prevăzute la art.
728, dacă este cazul.
Probabil ca sintagma finala – tipic romaneasca
si de care se pare ca nu ne mai videcam nici in noile Coduri –
daca este cazul da dreptul tertilor popriti sa
aprecieze singuri daca este sau nu este cazul. Astfel, daca
teoretic drepturile sunt garantate, practic se respecta daca
este cazul.
De ce se intampla aceste
lucruri?
Executorul Judecatoresc, prin mandatul sau, are
dreptul – si obligatia– de a identifica bunurile si/sau
veniturile debitorului. Perfect firesc. In acest scop emite adrese
catre banci pentru a i se comunica despre existenta unor conturi
deschise. Bancile nu comunica niciodata provenienta veniturilor din
acele conturi – pentru ca, deh, confidentialitate. Executorul
vazandu-le, dispune poprirea „pana la concurenta sumei de
...”. Nu mai conteaza care sunt, cine, de unde si daca
exista limite. Banca stie ca are de virat banii, executorul ca are
de distribut rezultatul obtinut. Stop.
Inadvertenta pleaca si din art. 782, alin. (2)
NCPC, care spune ca În adresa de înfiinţare a
popririi i se va pune în vedere celei de-a treia persoane, care
devine, potrivit alin. (1), terţ poprit, interdicţia de a plăti
debitorului sumele de bani sau bunurile mobile pe care i le
datorează ori pe care i le va datora, declarându-le poprite în
măsura necesară pentru realizarea obligaţiei ce se execută
silit.
Masura necesara fiind
un termen generalist, poate insemna fie limita prevazuta in art.
728 NCPC, fie valoarea debitului datorat, inclusiv cheltuielile de
executare. Si atunci, cum ramane cu drepturile?Este oare
neaparat necesar ca debitorul sa fie musai obligat la proces
pentru stabilirea masurii si/sau fixarea limitelor, in garantarea
unor drepturi evidente, de vreme ce:
- Instantele sunt extrem de aglomerate si se incearca sistematic degrevarea acestora, dar lacunele legislative aduc un spor si mai mare de litigii
- Durata rezolvarii contestatiei – calculata de la data depunerii si pana la finalizarea fondului – este realmentede peste 6-8 luni, dintre care minim 2 luni se pierd in procedura de verificare a sesizarii – art 198-200 NCPC
- In toata aceasta perioada – de la promovarea contestatiei si pana la judecare – masura isi produce toate efectele
- In speza cui sunt cazute pagubele efective, precum: imposibilitatea de a dispune de sumele legal disponibile (cei 1/2 sau 2/3 din soldul ramas), costurile si taxele privind contestatiile la executare si/sau supendarea executarii, sau, mai grav – afectatiunea vietii, traiului debitorului prin privarea acestuia de veniturile la care are dreptul garantat?
- In toata aceasta poveste, doar doi actori „sufera”: debitorul si judecatorul. Primul pentru ca, desi garantate, drepturile sale trebuiesc constatate si cel de-al doilea pentru ca mai are inca o cauza de analizat, dosar care n-ar fi fost deloc necesar daca prevederile si limitele ar fi fost clar si fara echivoc stabilite in procedura de rutina.
Cum ar fi firesc sa se
intample?
-In primul rand sa ne vindecam de
sintagma „daca este cazul”.
-In al II-lea rand, ar fi bine daca
incheierile de incuviintare a executarii ar stabili masura
necesara, limitand executarea la cazurile prevazute in art.
728 NCPC. Daca executarea se solicita asupra conturilor, sa se
incuviinteze poprirea numai asupra limitei prevazute in NCPC cu
mentiunea ca debitorului sa nu i se interzica accesul la soldurile
conturilor poprite, pentru sumele care exced acestei limite –
astfel, bancile nu vor mai bloca intregul cont si nici toate sumele
sau operatiile sale.
Ce se poate face pana la
dreptate?
Debitorului ii ramane sarcina (n.a. nefireasca) de
a solicita instantei stabilirea intinderii popririi, respectiv,
aplicarea art. 728 NCPC. Insa, aceasta confirmare a
dreptului sau legal stabilit, implica bani, timp si nervi. Pentru
ca... birocratie.
Pana la Dumnezeu, ne mananca sfintii sau ne
iarta?
Numai bine!
Av. Alina VEZUREANU
