Multe intrebari am primit pe acest subiect. Majoritatea
celor ce mi-au solicitat acest articol sunt fie intrigati de viata
unui avocat, fie curiosi sa stie cum isi petrece timpul. Unii sunt
studenti la drept, altii oameni cu profesii diferite. M-am decis sa
vorbesc, in premiera - pentru ca nicaieri pe internet nu se gasesc
aceste subiecte dezbatute - despre cum este viata unui avocat. Va
fi mai mult un articol de lectura - o incursiune intr-o zi de
munca, asemenea tuturor zilelor de acest gen. Un articol despre
omul-avocat. Sper sa o gasiti captivanta, sau... banala. Si sper,
ca dupa aceasta lectura, sa reflectati putin si asupra acestui job.
Frumos, din punctul meu de vedere, dar nu destinat
oricui.
Un avocat se trezeste la ora 6 dimineata. De multe ori -
de cele mai multe ori - este in intarziere. Si ora 6 este prea
tarziu si tot nu este timp de cafea. Deschide iute mail-ul,
verifica telefonul - au aparut ceva noutati? Termenele incep la ora
8.30. Asta prespune sa fie prezent in sala la ora 8. Deci plecarea
se face maxim la ora 7. Pe drum spre baie rememoreaza ziua - ce
are astazi de zis in instanta? Ce probe
sunt la dosar? Ce exceptii de discutat? Ce isi doreste clientul? Nu
isi pierde vremea in oglinda. Nu are nici timp si nici stare. Este
ingandurat. Cauta solutii la propriile sale idei posibile. Stie ca
trebuie mereu sa fie cu un pas inainte Se imbraca. Tot gandind la
cat timp mai are, la faptul ca trebuie sa vada dosarul, cu teama ca
intarzie. Daca subzita vreo amanare? Daca expertiza nu este
favorabila? Ce obiectiuni ar putea face? Apoi intalnirea de la ora
14 ii vine in minte. Cum va
motiva actiunea? Ce "chichita" ar putea gasi iute prin jurisprudenta? Mintea ii este permanent ocupata. Se imbraca oftand la gandul incercarilor de astazi. Asorteaza iute un cercel, si pleaca. Este tarziu. Intre ganduri nu baga de seama ora 7.20. Alearga, depaseste neregulamentar, parcheaza oricum. Pana la urma le poate contesta, nu?! Macar atat. Ajunge in timp. Un moment de relaxare. Sta la coada sa primeasca dosarul, se uita atent in el, isi schiteaza apararea. Apoi isi asteapta clientul - care, anunta in ultima clipa prin sms ca nu vine. Asteapta apoi sa ii vina randul. O ora, doua, trei, patru... cinci ore... cum ii este norocul. Incepand cu ora 10.00 telefoanele nu mai contenesc. Colegii sunt disperati de nu stiu ce urgenta, dead-line, apare un recurs de facut pe ultima clipa, alt client a fost arestat... agenda reformulata. Contramandeaza prin sms intalnirile care nu sunt urgente. Se roaga sa nu fie privit neserios. Un stress continuu.
motiva actiunea? Ce "chichita" ar putea gasi iute prin jurisprudenta? Mintea ii este permanent ocupata. Se imbraca oftand la gandul incercarilor de astazi. Asorteaza iute un cercel, si pleaca. Este tarziu. Intre ganduri nu baga de seama ora 7.20. Alearga, depaseste neregulamentar, parcheaza oricum. Pana la urma le poate contesta, nu?! Macar atat. Ajunge in timp. Un moment de relaxare. Sta la coada sa primeasca dosarul, se uita atent in el, isi schiteaza apararea. Apoi isi asteapta clientul - care, anunta in ultima clipa prin sms ca nu vine. Asteapta apoi sa ii vina randul. O ora, doua, trei, patru... cinci ore... cum ii este norocul. Incepand cu ora 10.00 telefoanele nu mai contenesc. Colegii sunt disperati de nu stiu ce urgenta, dead-line, apare un recurs de facut pe ultima clipa, alt client a fost arestat... agenda reformulata. Contramandeaza prin sms intalnirile care nu sunt urgente. Se roaga sa nu fie privit neserios. Un stress continuu.
In sfarsit iti vine randul - te judeci la ora 12.30.
Ti-e foame, esti obosit, treaz de 6 ore. Nu ai nici acum timp de
cafea. Alergi la birou pentru ca la ora 14.00 ai intalnirea de
predare a unei actiuni. Ce actiuni? Trebuie sa gasesti "chichita"
sa ii asiguri omului castig de cauza. Ai oare timp? Ajungi la
birou, dai buna-ziua si fugi pe scris. Cauti, citesti, recitesti,
scrii. Verifici legislatia, jurisprudenta, te consulti si scrii. Si
scrii pana cand tu crezi ceea ce ai scris. Recitesti si corectezi.
Incerci sa te detasezi de lucrare. Verifici tonul folosit,
punctuatia. Cursivitatea. Intai trebuie sa te convingi pe tine! Si
esti maxim bucuros! Ai gasit! Acel articol din legea x, paragraful
y, prin care s-a pronuntat si Inalta Curte in Decizia Z. Este
castigator! Este una din zilele cu muza buna! Acum ai temeiul de
drept, poti face actiunea admisibila. I-ai dat sanse in drept
povestii clientului tau. Este 14.20. Clientul te asteapta deja in
sala de conferinta. Printezi iute actiunea, i-o predai. Discutii pe
subiect. Asculti inca o data omul care vine la tine sa-si deschida
sufletul. Stii ca nu intelege prea multe din toata insirurirea de
articole si alineate, legi si normative. Il simti cand sare peste
randuri si isi roteste ochii. Ii citesti dezamagirea, disperarea,
deznadejdea, tragicul. Il auzi si il intelegi. Il compatimesti, il
imbarbatezi, il incurajezi. Acest om isi varsa tot oful vietii sale
tie, tainuitor de secrete si tu esti dator sa ii garantezi
drepturile. Tu esti acum acel doctor vrednic care primeste un
pacient cu o maladie grava. Umerii iti sunt apasati de povara
drepturilor pe care trebuie sa le aperi. De raspunderea pe care ai
primit-o prin alegerea ta ca avocat. Doctor de patrimonii, averi,
orgolii ranite.
Ajungi sa empatizezi cu fiecare om ce il cunosti. Cauza
lui devine lupta ta. CV-ul tau. Sansa ta. Dorinta ta. Fiecare dosar
devine parte din viata ta, particica din suflet, pentru ca ti s-au
incredintat secrete, pentru ca ai fost uns cu nobila incredere.
Fiecare cauza devine razboiul tau contra altora asemeni tie. Te
revolti laolalta cu clientul tau si lupta lui devine crezul
tau.
Este ora 16.00. Inca ti-este foame, inca nu ai baut
cafeaua si ai sufletul plin de durerea varsata de clientul care a
plecat. Gandurile tale il conduc. Ai reusit sa il faci sa plece
linistit. I-ai dat incredere si siguranta. Ti-a zambit cald si te-a
strans in brate la plecare. A vrut sa te sarute si sa-ti
multumeasca pentru energia pozitiva ce i-ai transmis-o. Esti
multumit. O multumire care te implineste. Gandul ca poti fi datator
de speranta este transcedental. Dar ce pret ai platit pentru
aceasta putere? Propriile tale ganduri, energii. I-ai preluat
durerea transformandu-i-o in curaj, de vreme ce tu ai primit
durerea nedreptatii sale. Te revolta lumea in care
traim.
Stai o ora cu ochii pironiti pe geam, jucand solitare si
gandind, in surdina... cat de multa nevoie este de dreptate. In
sfarsit mananci ceva pe la 17.00. Doar o imbucatura, caci, omul de
la ora 17.00 deja a sosit. Te indrepti spre intalnire, gandind ca
s-a facut asa de tarziu si n-ai apucat sa vorbesti cu familia, cu
sotul, cu copilul. In drum spre client te intrebi daca totul este
ok acasa, daca mama a reusit sa plateasca rata la banca astazi si
daca copilul a ajuns acasa. Iti promiti sa ii suni dupa
intalnire.
La ora 18.00 programul s-a sfarsit. Teoretic. Te-ai
grabi acasa, dar ai creierul plin de ganduri, agenda de maine,
dosarul de maine, plus omul de azi de la 14.00 si de la 17.00,
povestile lor, instanta de astazi ... Simti o greutate in picioare
care te tintuieste pe scaun. Ai vrea putina liniste. Pace, nu
razboi.
Apoi fugitiv iti vine in minte familia. - oare ce mai
fac astazi de mancare?! Si te urnesti
iute din birou, alergand spre piata. Sa cumperi ceva pentru masa de
seara. Ar trebui sa fie o seara linistita, speri. Parasesti biroul
la ora 18.40. Slava cerului ca traim in capitalism - probabil
unul dintre putinele lucruri pozitive pe acest subiect - piata
este deschisa. Mergi agale printre tarabe, mai mult in nevoie de
spatiu si aer decat in directia de a alege cumparaturi. Nu mai poti
hotari repede. Iei ceva, cugeti un meniu simplu si pleci. In drum
spre casa te suna cineva. Ce conteaza ca este ora 19.20? Pentru
clienti nu conteaza. Raspunzi, din inertie. Vrea sa te intrebe
ceva, caci a gasit numarul tau pe internet... ii explici ca nu se
asigura consultatii prin telefon si il rogi sa revina maine pentru
o programare. Te injura. Ce mai conteaza?! Vrei acasa!
In sfarsit acasa. Ora 19.45. Casa e vraiste. Catelul a
imprastiat gunoiul prin casa, a ros un papuc si a stricat usa de la
balcon... Ai vrea sa faci scandal, sa-l pedepsesti, dar nu mai ai
energie. Barbatul sta cuminte la un meci de fotbal si asteapta
masa. Vasele sunt adunate in chiuveta. El se mandreste ca a intins
rufele din masina de spalat. Copilul sare pe tine si se zbenguie
nestingherit spunand ca miercuri are sedinta cu parintii si trebuie
sa alocam 500 de lei la fondul clasei. Maine este ultima zi. Si mai
vrea bani pentru un ghiozdan nou, ca l-a rupt intr-o joaca cu
baietii. Si ca vrea sa mearga intr-o excursie de Paste, care costa
300 de lei, promintand ca iti cumpara ceva de acolo... Barbatul
aduce ultimele facturi primite: internet si energie electrica.
Anunta ca s-a certat cu nus' care vecin pentru fondul de rulment si
ca ar fi vorba sa mai datoram niste bani, fiecare, la Administratia
de bloc, plus renovarea de la primarie, care, desi suportata de
stat, necesita un fond propriu de nus' cate sute de lei, pentru
reparatii personale, gen termopane la balcon. Revolta legislativa.
Faci de mancare. Ceva, orice. Speli vasele. Faci o bruma de curat.
Se face ora 21. Incepe filmul preferat. Putina liniste, zici! Insa
nu... la ora 21.40 suna cineva. Un numar din afara agendei. Un
client... a gasit numarul pe internet, are si el o problema care nu
poate fi rezolvata decat la aceasta ora. Ce conteaza cat este
ceasul? Daca omul acum l-a gasit, acum suna, nu?! Il rogi sa revina
maine, pentru programare. Inchide fara "ma scuzati", fara
"multumesc", fara "buna-seara". Mai conteaza?! Cu siguranta ne-am
pierdut bunele maniere. Am uitat sa nu sunam persoane
necunoscute in afara orei 18.00...
Suna mama. A reusit sa plateasca rata. I-a venit pensia
la timp. Discutati despre flori, despre tara, despre munca...
despre familie, despre invataminte de viata, despre starea de
sanatate - ca o dor articulatiile, ca are ameteli.... te panichezi
apoi te destinzi la asigurari de stare buna per general... Discutie
relaxanta. Este ora 23. Ai fi prea obosit sa mai dormi, pana la
urma... Pregatindu-te de perna, te gandesti din nou ca a mai trecut
o zi fara sa ajungi la doctor, fara sa platesti nus' ce factura -
si iar ai penalitati, fara sa te tunzi. Realizezi ca iar nu ai avut
timp de tine, de familia ta, ca 99% dintre romani. Constientizezi
ca nu e bine, ca n-ai mancat sanatos, ca nu ai trait frumos astazi,
insa esti prea obosit sa te revolti. Pana la urma, ziua urmatoare
incepe peste 6 ore...la fel.
In concluzie, si avocatii traiesc aceeasi viata ca toti
ceilalti. Si ei sunt oameni. Si ei au griji si familii si nevoi. Nu
sunt nici mai presus si nici mai prejos de oameni. Cu totii muncim
pentru fiecare bucatica de material cumparat si pentru fiecare
felie de paine. Unii reusesc mai bine, altii deloc. Insa viata nu
este usoara nici pentru un Presedinte de stat, nici pentru un
medic, nici pentru un salariat oarecare si nici pentru un avocat.
Astazi, cand valorile sunt rasturnate si cand nu mai este nimic
confortabil. Si daca crezi ca in acest job ti-ar fi mai bine, ai
toate drepturile sa devii avocat. Incearca si vei reusi. Dar fii
pregatit sa aloci aceasta zi, zi de zi, in viata ta.
