Intrucat am primit solicitari de la
cititorii nostri sa discutam despre munca PART TIME
sau fractiunea de norma, cum este aceasta definita in Codul
Muncii, am reusit sa concepem un material care credem noi ca
vorbeste, pe intelesul tuturor, despre ce este si ce presupune
aceasta variatie a timpului de munca. Acest material a fost
intocmit la solicitarea Avocatnet.ro, si il puteti
vizualiza AICI, pentru ca si mai multi oameni sa se bucure
de informatiile cuprinse in aceasta postare. Asa ca stati aproape
de noi, ca si pana acum! Este important sa cunosti, ca sa poti
preveni!
Ce inseamna, mai exact, fractiunea de norma?
Conform dispoziţiilor art. 103, din Legea 53/2003,
Republicatã, fracţiunea de normã este consideratã orice
scãdere din timpul normal de lucru al unui salariat cu normã de
muncã comparabilã. Noţiunea de “fracţiune de normã” mai
este cunoscutã şi sub numele de “timp
parţial” sau PART TIME şi se
întalneşte în contracte de muncã
specifice, denumite „contracte de muncã cu timp parţial”,
conform art. 104 din Codul Muncii, M. Mai pe întelesul tuturor,
orice numar inferior de ore lucrate raportate la durata normalã de
lucru, sã spunem de 8 ore/zi, înseamnã fracţiune de
normã.
Tot fracţiune de normã se considerã
şi contractul de muncã care însumeaza într-o
medie lunarã mai puţine ore de lucru decât orele prestate de un
salariat cu normã întreagã comparabil. De exemplu, va fi
fracţiune de normã şi în ipoteza în care
un salariat X presteazã un numar de 8 ore de muncã/zi, dar 160
ore/lunã, fatã de salariatul Y care lucreazã 8 ore/zi, dar 40
ore/lunã. Aceastã ipotezã se regãseste in art. 103, din Legea
53/2003, M, privind Codul Muncii.
Folosim în explicaţie sintagma
„comparabil”, întrucât, potrivit art. 104, alin. (3) din
Legea 53/2003, M, se defineşte noţiunea
de „salariat comparabil”, ca referind angajatul care
presteazã într-o unitate, aceeasi muncã cu salariatul pe fracţiune
de normã, însa într-o duratã normalã la nivel de
unitate.Acest fapt înseamna cã, chiar daca,
potrivit art. 112 din Codul Muncii, durata normalã (n.a.
legal recomandatã)este de 8 ore/zi, 40 ore/sãptamânã,
totuşi existã
şi situaţii când durata normalã la nivel de
unitate diferã – de exemplu, pot fi unitãţi angajatoare care
lucreazã la „foc continuu” şi
atunci durata muncii va fi de 12 ore/zi, cu 24 zile repaos, sau pot
stabili ca durata normalã a muncii sã fie mai mica sau mai mare de
8 ore/zi, precum este şi cazul tinerilor
angajaţi cu vârsta de pâna în 18 ani, pentru care „norma legal
recomandatã” este de 6 ore/zi, 30 ore/sãptamânã. Aceasta
permisiune se regãseşte în art. 115 din
Codul Muncii. Însa, în toate circumstanţele, oricum ar fi
distribuit timpul de munca pe zile sau pe ore,
totuşi, durata normalã a muncii/lunã
nu poate depaşi 40
ore/sãptamânã. Aceasta limitã este prevazutã
expres în art. 120, care spune cã orice muncã prestatã în afara
duratei normale legal recomandate, constituie orã
suplimentarã. Prin urmare, orice tip de muncã care însumeazã o
durata mai mica decât norma de muncã valabilã în acea unitate,
pentru acelaşi tip de activitate, este
consideratã fracţiune de normã, indiferent dacã ne raportãm
la 8 ore/zi, la 6 ore/zi (cazul tinerilor pâna în 18 ani)
fie la 12, sau 24 ore/zi, etc.
Limita minima si maxima a contractului PART TIME.
Având în vedere expunerea anterioarã, rezultã cã nu
existã o limita minimã în stabilirea fracţiei, orice scãdere de
timp lucru putând fi asimilatã timpului parţial de muncã. În
alta idee, chiar şi un salariat care
munceşte cu 1 ora mai putin decât
salariatul comparabil dintr-o unitate, poate fi asimilat
contractului pe timp parţial. Evident cã, sub aspectul limitei
maxime, aceasta trebuie sã nu egaleze în timpi de muncã activitatea
lucratoare a salariatului comparabil.
Care sunt elementele specifice contractului cu timp partial de munca?
Pe lânga condiţiile de validitate prevãzute în
art. 17 din Codul Muncii, contractul cu timp parţial de muncã
trebuie sã cuprindã, sub sancţiunea calificãrii ca normã
întreagã, durata muncii şi
repartizarea sa pe zile/ore, condiţiile în care se poate modifica
programul de muncã (repartizarea orelor)
şi, foarte important – interdicţia efectuãrii
orelor suplimentare, sub condiţia, evidentã, a cauzelor de
urgenţa, privite exclusiv dupã natura prevenirii
accidentelor
şi/sau de diminuare a
riscurilor acestora sau forţa majorã. Toate aceste elemente
specifice sunt prevãzute prin art. 105 din Legea 53/2003,
M.
Care sunt drepturile si obligatiile salariatilor PART TIME?
Cu privire la drepturi
şi obligaţii, toţi salariaţii sunt egali.
Beneficiazã de aceleaşi drepturi
şi obligaţii ca în cazul unui contract cu normã
întreaga. Întrucat Codul Muncii nu face referiri
suplimentare şi/sau deosebiri între
angajaţi, nici noi nu putem considera cã
aceştia ar avea mai puţine
şi/sau mai multe drepturi
şi obligaţii comparativ cu cealaltã categorie de
salariaţi. Bineînteles, totuşi,
drepturile salariale vor fi calculate în concordantã cu timpul
de munca efectiv lucrat. Acest principiu se
regãseşte in art. 106 din Codul
Muncii.
Concediul de odihna in cazul contractului cu timp partial de munca.
Dacã pâna în anul 2005 se prevedea expres cã durata
concediului cu timp parţial se acordã proporţional cu timpul de
munca efectuat, prin O.U.G. 65/2005, privind
modificarea şi completarea Legiinr. 53/2003 –
Codul muncii, publicată în Monitorul Oficialnr.
576 din 5 iulie 2005, aceastã dispoziţie a fost abrogatã.
Prinurmare, la acest moment, toţi salariaţii, indiferent
de timpul lucrat (integral/parţial) beneficiazã de un
minim de 20 de zile lucrãtoare de concediu de odihnã/an.
Singura diferentã care ramâne evidentã, între timpul parţial
şi timpul comparabil este cea referind cuantumul
indemnizaţiei de concediu, care se
stabileşte în raport de salariul de bazã,
indemnizaţiile şi/sau sporurile avute de
angajat, calculate conform prevederilor art. 150, alin. (2) din
Legea 53/2003, M.
