S-a stins demult a fericirii rază,Lunatic nu se spun în patul meu poveşti,Prin amintiri cărunte se vede câte-o oazăÎn care vântul sec îmi spune: să iubeşti!Te port mereu cu mine în paşii mei alcooliciÎn sufletul de iarnă te-am îngheţat de totEşti sfânta prizonieră sub norii cei mai nordici,Să te alung de-acum, nu vrea şi nu mai pot!Mi-ai scris c-ai aruncat şi pozele cu mineCă mă urăşti, mă scuipi şi tare mă blestemi,Să faci cum crezi acum şi ştii că e mai bineDar totuşi vreau de ură, iubito să te temi!Să ştii că ura asta, ne macină încet,Aceşti cărbuni mognind în coaste de lumină,Ard inimi şi speranţe şi strofe de poetŞi-aceşti c�