Nu cred că încercăm să convingem pe cineva cu prestația noastră, cu măștile pe care ni le meșteșugim sau cu pledoariile prin care explicăm cu elocvență de ce suntem în acest fel, de ce facem lucrurile așa și nu altfel, de ce pașii ne sunt pe această cale și nu pe cealaltă, de ne-am îmfrumusețat viața cu aceste flori anume, ignorându-le pe celelalte ș.a.m.d.

Oh, da, ne luptăm să convingem o lume întreagă și căutăm reacția unei audiențelor (Like, de preferință), dar o facem reflexiv, pentru ca acea convingere să se întoarcă înzecit și însutit înapoi. Căci pe noi vrem să ne convingem. Dacă asta ar funcționa (doar) prin exercițiile solitudinii (în fața oglinzii, poate), pereții lumii ar falimenta, sunt convins.

Ne-ar plăcea să credem că am ales cum să fim, ce să fim, ce să facem și după ale cui directive; ne-ar plăcea să...