“Lumea se vede prin simțuri”, acesta este, în egală măsură un adevăr și un temei. Încerările pe care le facem – mai ales în ultima vreme – de a “transmite” lumea prin mijloace teoretice este o năzbâtie, care are consecințele ei, la care facem adesea referiri. Spun că este un adevăr, pentru că, fără simțuri, conștiința n-ar avea percepțiile de care are nevoie pentru a sesiza legăturile atât ale interiorului noastru, cât și cele cu exteriorul. De cele mai multe ori, ceea ce este transmis prin simțuri și prelucrat de percepții ajunge direct la conștiință și formează “starea de fapt a conduitei”, aceea pe care suntem mereu tentați s-a traducem în termeni ai rațiunii. Acesta estge procesul care eliberează o sumedenie de falsuri în lume, și datorită căruia, aceasta o ia razna. Iată de ce, Socrate ținea ca totul să fie transmis prin dialog, prin discuție, mijloc prin care el credea că va evita ca falsul să devină element al r...