Nu știu cum era caracterizată prosperitatea, pe timpul când omul primitiv trăia în cete și se adăpostea în peșteri. Nu știu nici cum arăta modelul acesteia, pentru că trebuie să fi existat și în condițiile acela un model. Pe măsură ce societatea umană a evoluat și condițiile prosperității s-au stabilizat, s-a născut și un model stabil și specific al acesteia. Model care se modifică continuu sub presiunea diverselor forțe ale societății. Forțe care vin din domeniul social, economic, politic, cultural etc. De ce vă vorbesc despre acest model? Pentru că, prosperitatea a existat în condiții îndestulătoare întotdeauna. Prin orice formă de societate a trecut omenirea, nu s-a pus problema prosperității, aceasta a existat și a fost capabilă să îndestuleze întreaga societate. Condiția era să respecți și să te adaptezi modelulu. Doar în felul acesta puteai să-ți însușești instrumentele cu care să operezi după tipicul pe care-l impunea modelul. Citim în carțile de istorie, în cele de literatură, de memorialistică, de geografie, chiar, despre cele două diviziuni sociale pe care modelul de accedere la prosperitate le-a împins întotdeauna la segregare. Niciodată nu s-a pus problema prosperității și, pe bună dreptate, unii dintre cei care știau să mânuiască abil instrumentele modelului se mirau de faptul că ceilalți reclamă lipsa de prosperitate. Prosperitate a fost mereu pentru toți, modelul nu-i accepta pe toți. Mai bine zis, nu toți puteau să adere la instrumentele modelului, din diferite motive, pe care nu are rost să le discutăm aici, pentru că ne-am încâlci rău de tot.
Mă uit la zaiafetul ce se face în țara noastră, în perioada aceasta, și în care societatea s-a împărțit destul de categoric în două tabere. Vorbim despre tabăra celor care sunt slujitorii modelului și care își apără cu credință instrumentele; și tabăra celor pe care aceste instrumente, ca și modelul în totul lui, nu-i mulțumește și reclamă faptul acesta. Din nefericire pentru cei din urmă, spre deosebire de cei dintâi, aceștia, adică cei din urmă, nu știu cum vor arăta nici noul model, nici instrumentele cele noi. Pe când ceilalți știu cu asupra de măsură, le-au învățat temeinic în lungul câtorva generații de practicieni. Dacă, pentru cei din urmă, prosperitatea este încă o noțiune abstractă, pentru cei dintâi ea este o noțiune teribil de concretă, mai mult, aceștia cunosc temeinic instrumentele prosperității, știu să le folosească cu multă îndemânare. Sunt oameni ce s-au educat fără istov, adunând informații din toate cele patru colțuri ale lumii, de la oameni, care asemenea lor știu opera în hotarele acestui model de prosperitate. Lupta aceasta are aspectele ei caraghioase, și ai fi în stare să pariezi mai mult pe unii decât pe alții, dar nu merită să faci asta, pentru că niciodată nu s-a știut – de-a lungul istoriei – de partea cui va fi victoria. De lăudăroșenii suntem sătui, de palavre și de vorbe sforăitoare, iar astea nu lipsesc nici de-o parte nici de alta.
Pentru mine amuzat este cum o să se termine toată povestea asta, pentru că, eu personal – și ca mine sunt tare mulți – consider că nu e nici o scofală, nici dacă se schimbă, nici dacă rămâne așa. Vorba ceea: “va fi o altă Mărie, cu aceeași pălărie”. Noi aceștia e greu de crezut că vom putea folosi instrumentele pe care am învățat să le mânuim, pentru a ne bucura de vreun strop de prosperitate. De când e lumea, lumea, categoria aceasta de oameni nu au ajuns decât la spartul târgului, când bucatele fuseseră deja împărțite.