Un om înțelept se va strădui întotdeauna să facă eforturi ca energiile din exterior să ajungă în interior. Nu trebuie nici vorbă să devii practicant al unor metode verificate și răsverificate, teoretizate și care fac obiectul strădaniei de a fi împrăștiate în publicul larg. E destul să fii suficient de conștient că, cu cât duci o energie a exteriorului mai aproape de zona lipsită de dorință, cu atât spiritul tău va deveni mai “clarvăzător”, pentru că lipsa dorinței te ajută să realizezi structura pe care realitatea o clădește în interiorul tău. Astfel, ai să vezi că realitatea conștiinței este cu mult mai precisă decât realitatea obiectivă.
Un om mai puțin înțelept, va face mari eforturi să împingă energiile interiorului spre exterior, spre obiectele realității obiective, pentru că el este robul dorinței sale, iar realitatea obiectivă își etalează panoplia de obiecte ce pot face subiectul dorinței. O astfel de atitudine, sfârșește prin a-l scoate pe bietul om cu totul din interiorul său, singura stare care mai are o natură oarecum în legătură cu interiorul este dorința, care va schimba mereu obiectele realității exterioare și va împrăștia către ele energiile interiorului său. Conștiința sa se va scufunda treptat, rupându-se de spirit și pierzând astfel posibilitatea de a mai primi vibrațiile subtile ale Universului.
Abilitatea de a primi vibrații subtile este un atribut prețios, care deschide continuu calea spre propriul tău sine, pentru că, dacă: “sinele se trezește în sine”, vibrațiile subtile îl va configura în noua stare a Universului. Mulți, foarte mulți dintre noi, disprețuim această calitate de a ne configura cât mai aproape de starea momentului din Univers. Nici nu credem în ea. Logica binară ne ajută acum substanțial să nu mai credem în ea. Dacă pe timpuri, logica formală, stratifica argumentația dând naștere unor orizonturi cu o geografie și o geometrie proprie, orizonturi în care te puteai orienta și, astfel puteai să alegi o cale pentru a trece într-un alt orizont având o memorie din ce în ce mai bogată. În ziua de astăzi, logica binară îți pune în față a alternativă din care, la final, vei ieși doar cu un termen, celălalt fiind repudiat. Nu mai putem vorbi despre straturi, despre orizonturi, despre obiecte, geografie și geometrie. Dar ceea ce este cel mai grav este că, nu mai putem vorbi nici de sensul energiilor, pentru că nu mai există nici un fel de energii, ci doar imaginea virtuală, sau graficul unor vectori ce ar fi putut fi energii, dar care într-o atari situație sunt doar reprezentări ale unui produs cartezian între variabilele a două mulțimi de vectori, iar logica binară operează doar cu valorile în sine. Nu mai putem vorbi de șansa de a dirija eforturile către direcționare energiilor spre interior și nici spre exterior. Logica binară ne-a adus într-o situație paradoxală, aceea în care, operând cu produse carteziene, atingem un Univers care n-ar nici interior și nici exterior.
Întrebarea ar fi: “Ce este mai rău să-ți canalizezi eforturile spre a duce energiile spre interior? Spre exterior? Sau să accepți prezența unui spațiu care este lipsit și de interior și de exterior?” Gândiți-vă atent, o să vă ia mult timp și nu cred să ajungeți la vreo concluzie.Un om înțelept se va strădui întotdeauna să facă eforturi ca energiile din exterior să ajungă în interior. Nu trebuie nici vorbă să devii practicant al unor metode verificate și răsverificate, teoretizate și care fac obiectul strădaniei de a fi împrăștiate în publicul larg. E destul să fii suficient de conștient că, cu cât duci o energie a exteriorului mai aproape de zona lipsită de dorință, cu atât spiritul tău va deveni mai “clarvăzător”, pentru că lipsa dorinței te ajută să realizezi structura pe care realitatea o clădește în interiorul tău. Astfel, ai să vezi că realitatea conștiinței este cu mult mai precisă decât realitatea obiectivă.
Un om mai puțin înțelept, va face mari eforturi să împingă energiile interiorului spre exterior, spre obiectele realității obiective, pentru că el este robul dorinței sale, iar realitatea obiectivă își etalează panoplia de obiecte ce pot face subiectul dorinței. O astfel de atitudine, sfârșește prin a-l scoate pe bietul om cu totul din interiorul său, singura stare care mai are o natură oarecum în legătură cu interiorul este dorința, care va schimba mereu obiectele realității exterioare și va împrăștia către ele energiile interiorului său. Conștiința sa se va scufunda treptat, rupându-se de spirit și pierzând astfel posibilitatea de a mai primi vibrațiile subtile ale Universului.
Abilitatea de a primi vibrații subtile este un atribut prețios, care deschide continuu calea spre propriul tău sine, pentru că, dacă: “sinele se trezește în sine”, vibrațiile subtile îl va configura în noua stare a Universului. Mulți, foarte mulți dintre noi, disprețuim această calitate de a ne configura cât mai aproape de starea momentului din Univers. Nici nu credem în ea. Logica binară ne ajută acum substanțial să nu mai credem în ea. Dacă pe timpuri, logica formală, stratifica argumentația dând naștere unor orizonturi cu o geografie și o geometrie proprie, orizonturi în care te puteai orienta și, astfel puteai să alegi o cale pentru a trece într-un alt orizont având o memorie din ce în ce mai bogată. În ziua de astăzi, logica binară îți pune în față a alternativă din care, la final, vei ieși doar cu un termen, celălalt fiind repudiat. Nu mai putem vorbi despre straturi, despre orizonturi, despre obiecte, geografie și geometrie. Dar ceea ce este cel mai grav este că, nu mai putem vorbi nici de sensul energiilor, pentru că nu mai există nici un fel de energii, ci doar imaginea virtuală, sau graficul unor vectori ce ar fi putut fi energii, dar care într-o atari situație sunt doar reprezentări ale unui produs cartezian între variabilele a două mulțimi de vectori, iar logica binară operează doar cu valorile în sine. Nu mai putem vorbi de șansa de a dirija eforturile către direcționare energiilor spre interior și nici spre exterior. Logica binară ne-a adus într-o situație paradoxală, aceea în care, operând cu produse carteziene, atingem un Univers care n-ar nici interior și nici exterior.
Întrebarea ar fi: “Ce este mai rău să-ți canalizezi eforturile spre a duce energiile spre interior? Spre exterior? Sau să accepți prezența unui spațiu care este lipsit și de interior și de exterior?” Gândiți-vă atent, o să vă ia mult timp și nu cred să ajungeți la vreo concluzie.