Dureros de jenant prin paradoxul propus – asemenea unei icoane plasate într-un bar, deasupra raftului cu esențe tari – stă în spațiul nostru democratic, presupus a fi întemeiat pe principii izvorâte dintr-o cunoaștere bine decantată în principii inzdruncinabile și în baza unor reflecții adânc cumpănite și riguros procesate, domnia sfântă și incontestabilă a rațiunii în tot și în toate, aceasta fiind, ca-n orice teocrație, fundamentată metafizic (cum altfel?) și slujită cu strășnicie de un cler rațional, devotat și vrednic de cinstire și pomenire în veac și pururea, până când secolul va întoarce partitura, pentru acel da capo milenar…