Continuare de AICI.

Este de înțeles faptul că ateismul, ca discurs pretins a fi bazat pe rațiune, pe evidențe și pe o evaluare obiectivă a datelor cu privire la lumea în care trăim, nu se poate lesne conforma unui mediu artistic atât de complex precum filmul, perceput, prin vizionare, în primul rând ca experiență. De aici rezultă paradoxul amintit în introducere. Din acest motiv, cineaștii atei nu au abordat într-o manieră directă tema ateismului, ci au folosit limbajul cinematografic pentru a ne propune reflecții pe subiecte esențiale ce s-au pus în discuție pe piața ideilor în dezbaterile dintre apărătorii credințelor religioase și cei ai ateismului, sugerând, în unele cazuri, avantajul pe care o abordare nereligioasă îl oferă în înțelegerea și exprimarea acestora, fie la nivel per...