Cum ar fi să îți pui mintea să cunoști cea mai profundă realitate personală existentă? Să zicem că timpul nu ar fi o problemă: ți se dă cu mână largă. Rotițele creierului ți se mișcă decent: ai un procesor funcțional, ai și un spațiu de stocare; nu ești un geniu, dar ciupești câte o boabă de informație de peste tot, iar în ziua de azi resursele sunt la îndemână pentru cel ce caută cu sârg. Doar să dorești a o face, atât.
Dacă este vorba despre Dumnezeu, căci vă e limpede încotro „bat”, putea-vom noi să-L cunoaștem, în adâncurile înțelepciunii Sale, în profunzimea fiecărui „atribut”? Fără îndoială, dacă admitem că El este suficient de profund, suntem pierduți fără contribuția Sa în tot ce înseamnă descoperire, lămurire și traducere a celor de nespus, de neauzit și de nevăzut în comunicare inteligibilă, redată prin cuvinte (scrise și/sau rostite) și imagini.