Ieri am strâns expoziția Știință și etnicitate.
Cercetarea antropologică în România anilor ’30, curatoriată de
Marius Turda și expusă la Galeria de Artă a Muzeului Județean de
Istorie și Artă, Zalău (8-28 februarie 2019). Pentru a promova
expoziția am conceput un atelier sau un fel de mini-experiment
pentru clase de liceu. Experimentul arăta ca atare: Intrau elevii
la Galeria de Artă, unde apoi i-am pus să stea într-un cerc pe
bănci. Le-am spus titlul expoziției și le-am explicat ce însemna
antropologia rasială cu măsurarea craniilor și a altor aspecte
fizice și încadrarea oamenilor în grupuri/rase diferite, după
aceste criterii. După asta le-am zis că pentru a înțelege mai bine
ce însemnau cercetările expuse o să fac un experiment cu ei și o
să-i pun în trei grupuri diferite în funcție de aspectul lor fizic.
Le-am explicat că mă uit la statură, constituția fizică, capul,
fruntea, nasul, bărbia, fața, gura, buzele, părul, ochii și
culoarea pielii lor (după Făcăoaru 1934, 317)
I. După care am început să-i pun pe fiecare dintre ei în trei
grupuri diferite uitându-mă foarte bine la ei și ridicându-i în
picioare pe fiecare. De fapt le-am dat bilețele de grup după cum
îmi venea mie, cât de aleatoriu posibil: grupa 1) Români cu amestec
strămoșesc în preponderență de rasă carpatică; grupa 2) Minorități
istorice și români amestecați cu acestea; grupa 3) Minorități de
origine extra-europeană și români contaminați cu sângele lor prin
amestec strămoșesc (după Făcăoaru
1938).
Apoi am început să le explic că nu au fost născuți egali
și că cei din grupa 3) sunt un grup problemă și trebuie să încercăm
să-i educăm pentru că nu ascultă de reguli și nu respectă
autoritatea. Așa că am zis către cei din grupa 3 să stea în
picioare, să se ducă în colț, că n-au voie să vorbească între ei,
iar dacă vor să zică ceva trebuie să ceară voie de la mine.
Celorlalți le-am zis să se așeze pe scaune, comod că acum aveau mai
mult spațiu și că pot să vorbească oricum, după placul lor. Le
explicam că cei din grupa 1) făceau parte din „rasa carpatică” care
„a fost modelul arhetipal al rasei autohtone românești: `cea mai
frumoasă și cea mai dăruită biologic` dintre toate rasele” și că
erau cei mai apropiați de cum arătau dacii după cercetările noastre
prin comparație cu prizonierii daci de pe Columna lui Traian
(vezi Turda 2014, după
Făcăoaru 1944). Cei din grupa 2) erau acele
minorități etnice sau români amestecați cu aceste minorități care
aveau indice superioare pe lista ierarhică a raselor, cum ar fi
germanii, sașii, șvabii sau ungurii, secuii și ceangăii. Despre
unguri le-am explicat că de fapt în Europa, în ierarhia raselor,
stau foarte jos, dar „cei din Transilvania, atât populația rurală
cât și studenții, au o situație mai favorabilă în materialul nostru
propriu, probabil din cauza amestecului intens cu românii, slavii
şi mai cu seamă cu germanii.” (Făcăoaru 1943,
284). Și, deși au existat dezbateri despre originea
secuilor și ceangăilor, după cercetările noastre ei sunt de fapt
români maghiarizați (Turda 2015, 337; Davis
2018).
După care am început să vorbesc despre „grupul
problemă”. În cazul în care câțiva dintre cei din grupul 3) vorbeau
în timp ce explicam, spuneam că ei într-adevăr arată
cât de puțin pot să urmeze regulile, că sunt obraznici și
nepoliticoși și dacă încercau să mă contrazică le ziceam că nu au
voie să mă contrazică. Am explicat celorlalți că grupul 3) „
ascunde o primejdie mortală pentru neam”. Pentru că „la fiecare
grup de 6 români avem un element din această categorie”. Că ei sunt
cei care au strămoși din afara Europei, fiind de regulă mai
necivilizați. Ei sunt: „ţiganii, tătarii, turcii, găgăuţii, evreii,
ruşii, rutenii şi ucrainienii”. Că „Problema minorităţilor balast
este extrem de dificilă pentru noi. (…) Ogoarele ocupate de
minoritarii de a doua categorie ar avea un alt randament în mâna
unor conaţionali vrednici. În ordinea morală, sunt îndeajuns de
cunoscute, corupţia, cifra furturilor, delictelor şi a crimelor de
tot felul, pervertirea concepţiilor despre vieață ş. a.”
(după Făcăoaru 1938, 282–84). Le-am
explicat că statisticile germane arată că „proporţia delincvenţilor
evrei este de 5 ori mai mare faţă de rata delincvenţilor germani.
Statistica română e confirmată de statisticele germane, cari au
stabilit o criminalitate mai mare la Evrei ca la celelalte
popoare.” (“Cronica Eugenică” 1938).
Le-am explicat și că cei din grupa 3) au așa numita „deficiență
mintală” sau, după cercetări americane „moral insanity” care
înseamnă „slăbiciunea judecăţi, superficialitate, gândire
fantastică şi o pronunţată înclinare pentru minciună ;
irascibilitate exagerată, determinabilitaie uşoară, lipsa
afecțiunei şi devotamentului pentru părinţi şi frați, lipsa
sentimentelor superioare: a sentimentului datoriei, a simţului
pentru bunăstarea comunităţii, a simţului patriotic, a
compătimirei. Apoi egoism, vanitate, hipertrofiată conştiinţă de
sine şi needucabilitate” („Multe din aceste trăsături se întâlnesc
la negrii din Statele-Unite, iar personal am găsit că ele
caracterizează majoritatea ţiganilor dintr'o colonie de lângă Cluj”
după Făcăoaru 1936, 216, notă de subsol
1).
După ce am terminat de explicat despre grupuri diferite,
i-am întrebat pe cei din grupul 1) și 2) ce vor să facă cu cei din
grupul 3), ei fiind disruptivi pentru societate, antisociali, în
general needucabili, leneși, nemaivorbind că fac prea mulți copii.
Aici încercam să preiau noțiuni din discursuri anti-imigraționiste,
inclusiv actuale, cât și despre „invazia Slavonă” din SUA de la
începutul secolului XX, (United States.
Immigration Commission 1911), cât și din
diferite discursuri anti-„asistați social”.
Conceptele și noțiunile pe care le-am folosit aproape cu fiecare clasă au adus la suprafață idei aproape stereotipice despre ce ar trebui să facem cu cei din grupul 3): să-i izolăm (să-i lăsăm acolo în colț unde sunt), să-i închidem în închisori, să-i alungăm din țară/să se ducă înapoi de unde au venit, să-i segregăm, să-i punem la muncă/sclavie, să-i educăm și să-i integrăm. Bine, acestea au fost așa pe jumătate glume, mulți intrând în spiritul „jocului” și intenționat provocând idei din ce în ce mai sinistre. În aceeași timp erau cei care argumentau că dacă nu-i putem educa, atunci măcar să-i punem la muncă sau dacă-i integrăm, să încercăm măcar să-i educăm să învețe regulile societății noastre. Unii ziceau că ar trebui să facem reguli mai dure pentru ei ca să învețe minte, că cei din grupul 3) ar trebui să încerce să se comporte mai bine, altfel fiind amenințați cu diverse consecințe.
După vot, oricum ar fi ieșit votul (în general fiind
votat un fel de integrare sau altul), aduceam pe cei din grupul 3)
înapoi și după o sesiune de respirație adâncă, am întrebat pe rând
elevii în ce grup au fost și cum s-au simțit. Depindea de clasă și
de cum am reușit să-i selectez pe cei din grupul 3), dacă aceștia
s-au simțit mai mult excluși și jigniți, neînțelegând ce se
întâmplă; sau se simțeau bine și se amuzau creând un fel de
contra-cultură aproape revoluționară. Unii spuneau că nu i-am pus
în grupul bun sau că ei nu sunt cum sunt ceilalții descriși de
mine; pe când alții se simțeau perfect acolo, pentru că nu făceau
parte din „majoritate”. Grupurile 1 și 2 se simțeau ori bine, nu
foarte interesați, bucuroși că nu erau în grupul 3, superiori, sau
se simțeau foarte rău pentru cei din grupul 3. Erau cei care au zis
că prima dată simțeau un fel de superioritate ciudată pe care nu au
simțit-o niciodată. În multe clase cei mai vocali erau cei care
voiau să segregeze, să-i omoare sau să-i pună la muncă pe cei din
grupul 3) și totuși au votat integrarea. Mulți care se simțeau rău
pentru cei din grupul inferior nu vorbeau și când i-am întrebat de
ce, unii spuneau că le era frică că o să fie puși și ei în grupul
3). Deși majoritari, cei care voiau integrare fără niciun fel de
reeducare erau în cele mai multe clase și cei mai puțin vocali,
nerealizând că sunt în majoritate.
După această rundă (depinzând de cum mergeau lucrurile)
i-am întrebat pe cei care voiau reeducare, segregare, ș.a.m.d. de
ce cred că grupul 3) este needucabil sau că trebuie să-i reeducăm.
Clasa la care a ieșit cel mai bine această întrebare a spus că
pentru că știm că sunt corupți și criminali. Așa că i-am întrebat
de unde știu că sunt corupți și criminali, după care mi-au răspuns
că din cercetări și statistici. De unde știți despre aceste
cercetări și statistici – i-am întrebat eu, după care unii se uitau
ciudat la mine zicând tentativ: de la dumneavoastră? De ce m-ați
crezut? – întrebarea mea fiind urmată de o tăcere intensă și de
face-palmul uneia dintre eleve. Apoi i-am explicat că grupurile în
care i-am pus și lucrurile pe care le-am zis despre grupuri erau
luate din cercetări antropologice din România interbelică, că
statistica despre criminalitatea evreilor de exemplu era luată din
Germania nazistă. Deși erau antropologi care criticau conceptul de
rasă, antropologia rasială a legitimizat ideile eugenice făcându-le
atrăgătoare pentru cei educați, academicieni și chiar și în
rândurile preoților Ortodocși și Greco-Catolici (vezi
Bucur 2010). Am explicat elevilor și despre
crearea identității naționale (hihi, imaginați-vă că o unguroaică
vă întreabă de ce vă simțiți români) și despre biologizarea
națiunii care apărea ca o definiție mai „reală” și „obiectivă” a
națiunii decât una de cultură, în același timp incluzând și
excluzând grupuri de oameni din retorica națională (vezi
Turda 2007). Cine putea fi parte din națiune și
cine nu, cine era trimis în „colț” și cine lăsat să stea pe
scaune?
Am discutat și despre cum ideile/discursurile acestea
există și în zilele noastre, iar în cele mai multe clase am ajuns
să vorbim despre „cei asistați social”. Deși puțini elevi credeau
în existența raselor biologice diferite, cumva când venea vorba
despre „asistații social” sau „țiganii din satul nostru care nu vor
să meargă la școală și nu lucrează, doar primesc banii de la stat”
ideile violente de segregare, pedepsire, închisoare ș.a.m.d ieșeau
iar la suprafață, de multe ori într-o manieră așa de agresivă, că
eram surprinsă (vezi și articolul lui Aurelian Giugăl despre „cum
opiniile unor elevi despre inegalitate și sărăcie reflectă
atitudinile adulților”). Așa că a trebuit
să încep iar munca de readucere a ideilor despre „de unde știți ce
știți și de ce credeți sursele voastre” și despre realități
socio-economice și istorice nemaivorbind despre răspunsurile celor
din grupul 3), despre cum s-au simțit. Nu știu dacă am reușit să
conving pe cineva să fie mai atent atât la sursele informațiilor și
mai ales la contextul în care ei și ceilalți oameni trăiesc, pentru
că de foarte multe ori regurgitau mantra individului care poate să
iasă din condiția „grupului 3”. Sper că măcar unii încep să fie
atenți la cum stereotipurile pe care le cărăm și care sunt
supralicitate politic de sute de ani, țin grupuri întregi de oameni
în „colț”. Este lăudabil individul care prin muncă supraomenească
reușește să iasă de acolo, dar nu cred că problema sunt indivizii
care rămân acolo, ci „colțul” în sine, iar responsabilitatea e în
primul rând a celor care au creat și care mențin colțul (în cazul
jocului nostru, eu și cei din grupa 1 și 2). Colțul fiind geografic
(periferia), social și istoric.
Pentru demitizarea conceptului de „asistat social” (ex.
elevii care primesc alocație =)))
citiți:
Valer Simion Cosma: Cel mai popular fake news din
România, Sărăcia nu e alegere personală, solidaritatea
cu celălalt este, Cum poți supraviețui cu minimul pe
economie + bonuri și, în același timp, să scapi de acuzația de lene
și nemuncă? Studiu de caz.
Victoria Stoiciu: „Sunt niște putori”
Bibliografie
Bucur, Maria. 2010. Eugenics and Modernization in
Interwar Romania. University of Pittsburgh Press.
“Cronica Eugenică.” 1938. Buletin
Eugenic Și Biopolitic, 58.
Davis, R. Chris. 2018. Hungarian Religion, Romanian
Blood. Madison, Wisconsin: The University of Wisconsin
Press.
Făcăoaru, Iordache. 1934. “Antropologia Familiei.”
Buletin Eugenic Și Biopolitic, 309–19.
———. 1936. “Familii Degenerate Și Costul
Lor Pentru Societate Și Stat.” Buletin Eugenic Și
Biopolitic, 133–228.
———. 1938. “Amestecul Rasial Și Etnic În România,”
276–87.
———. 1943. “Valoare Biorasială a Națiunilor Eurepene Și
a Provinciilor Românești.” Buletin Eugenic Și Biopolitic,
278–310.
———. 1944. Contribuție La Studiul Compoziției
Morfologice a Românilor Din Republica Moldoveneasc. București:
Imprimeriile Institutului de Statistică.
Turda, Marius. 2007. “The Nation as Object: Race, Blood,
and Biopolitics in Interwar Romania.” Slavic Review
66 (3): 413–41.
———. 2014. Eugenism si modernitate: Natiune, rasa si
biopolitica in Europa (1870-1950). Polirom.
———. 2015. The History of East-Central European
Eugenics, 1900-1945: Sources and Commentaries. Bloomsbury
Publishing.
United States. Immigration Commission. 1911. Reports
of the Immigration Commission. Dictionary of Races and
Peoples.
