„Taxarea este furt, pur și simplu, chiar dacă este un furt la scară mare și colosală, pe care niciun infractor recunoscut nu ar putea spera să îl egaleze. Este o confiscare obligatorie a proprietății locuitorilor sau supușilor statului.”

Murray N. Rothbard

Vrem socialism sau chiar vrem libertate? România are deficit de 9% din PIB nu pentru că taxele sunt prea mici, ci pentru că statul obez cheltuie prea mult și face prea multe prost. Statul trebuie redimensionat prin reducerea masivă a numărului de bugetari și a găurilor din bugetul de stat, pentru că altfel riscă să strivească singura categorie productivă și generatoare de valoare adăugată: sectorul privat, antreprenorii, investitorii. 

Degeaba avem „taxă unică” (care nu e chiar unică!) dacă sistemul e sufocat de contribuții sociale, TVA complicat, scutiri și o birocrație înfometată de bani, plus asistati in prostie. „Cum pot fi bune taxele dacă sunt impuse? Sunt un furt, nu sunt necesare”, se întreba președintele Argentinei, Javier Milei, invitând cetățenii să reflecteze asupra gradului de încătușare în care-i ține statul. Dacă Argentina a făcut progrese spectaculoase în ultimii ani, punând în practică un program radical de reducere a cheltuielilor publice, vital pentru însănătoșirea economiei și reducerea sărăciei, România este încă departe de un astfel de moment, iar fereastra de oportunitate oferită de recentele alegeri riscă să se închidă sub asaltul marxiștilor și propagandiștilor de stânga care s-au activat la comandă (a cui oare? haha). Aceștia caută pe toate căile să reînvie socialismul, comunismul chiar, insistând în special asupra reintroducerii impozitării progresive a profiturilor, averilor și veniturilor. O măsură profund imorală și extrem de toxică, care ne-ar întoarce în urmă cu o jumătate de secol. 

Este momentul pentru o reformă fiscală clară, severă și coerentă, construită pe trei principii simple:
? transparență,
? neutralitate,
? disciplină bugetară.

Totul trebuie să înceapă prin reducerea numărului de ministere, o propunere curajoasă avansată recent de domnul prof. univ. dr. Cristian Păun. Domnia sa propunea un guvern cu 10 ministere, ceea ce reprezintă un început foarte bun, dar insuficient dacă ne dorim cu adevărat un stat eficient și o economie cu adevărat liberă. Economia românească trebuie eliberată total din chingile comunismului, iar asta nu se poate face decât prin măsuri curajoase, ferme și clare. Mai jos, aveți un astfel de plan, un punct de plecare pentru însănătoșirea economiei și extirparea metastazelor stângiste care au îmbolnăvit România. Acestea pot fi dezvoltate și completate de alte măsuri. O Românie liberă e o Românie prosperă!

Propunerea:

1. Deficit bugetar zero și creștere zero a datoriei asumată prin Constituție. 

Statul nu are voie să cheltuie mai mult decât încasează. Excepțiile (crize majore) trebuie aprobate prin referendum, ca in Elvetia. Nu prin „ordonanță de urgență”.

2. Reducerea veniturilor și cheltuielilor de la buget de la 27 la sută la 20 la sută, ca în SUA la nivel federal.

De ce să nu urmăm calea economiei care crește și ne cramponăm de economia europeană sclerotică și neomarxistă?

3. Unificarea impozitării muncii

•  Fără CAS, CASS, CAM, deduceri, plafonări, labirinturi.
  – În prima fază, totul într-o singură cotă: 20% aplicată clar pe venitul brut. Ușor de înțeles, ușor de administrat.

• Apoi privatizarea acestor case și alegerea individului cât vrea să contribuie la o paletă largă de asiguratori privați. Cetățeanul trebuie să aibă libertatea de a alege ce face cu banii și viitorul lui!

4. TVA unic, fără excepții

•  O singură cotă de 15%, pentru toate bunurile și serviciile.

•  Fără 5%, fără 9%, fără portițe. Just, neutru și simplu.

5.  Cheltuieli publice limitate la funcțiile esențiale

• Ordine, justiție, apărare. Atât! Ideal, obsesia cu statul de drept e socialism pur, prin monopolul statului asupra actului de justiție. Legea ar trebui să protejeze exclusiv dreptul de proprietate, iar agresiunile să fie pedepsite proporțional, nu prin sancțiuni colective.

• Stop la subvenții pentru agricultură, energie, industrie, cercetare. Acestea alterează piața și reprezintă intruziuni de factură comunistă în economia reală. Piața liberă trebuie să dicteze prețul.

• Stop la fonduri „de investiții publice” care umflă deficitul fără impact economic real. 

• Retragerea din PNRR, care crează impresia falsă că avem bani “gratis”. Nu există bani gratis.

•  Educația și sănătatea? Privatizate treptat, cu vouchere limitate pentru cazuri vulnerabile, nu „drepturi universale” fictive. Rezultatul: educația devine un serviciu pe piață, supus competiției, iar școlile publice intră în declin. Nu toți trebuie să facă școală, fiind cerere substanțială pentru lucrători manuali în foarte multe domenii de activitate, deopotrivă în România și străinătate. Învățământul și sănătatea reprezintă găuri masive în bugetul de stat, atât prin numărul mare de angajați (bugetari!!!), cât și prin cheltuielile pe care le presupune aberația comunistă de a oferi gratuitate tuturor cetățenilor, indiferent de contribuția lor. Acestea sunt servicii pe care cetățenii le pot alege în funcție de interesele lor și pentru care trebuie să plătească prețul dictat de piață. Statul să nu mai asigure sănătate, ci să permită cetățenilor să economisească pentru servicii medicale într-un cont personal, eventual cu deduceri fiscale. 

• Dereglementarea include permisiunea de a vinde asigurări „slabe” sau de a elimina obligativitatea acoperirii anumitor boli. Toate funcțiile guvernamentale — de la colectarea gunoiului la închisori și pompieri — să fie subcontractate firmelor private, cu sisteme pur contractuale de finanțare (prin asigurări împotriva incendiilor etc). Plătești, beneficiezi! Nu plătești, de ce să plătească alții costurile neglijenței tale?

6. Libertate monetară

•  Contractele pot fi încheiate în orice monedă: leu, euro, aur, cripto.

• Moneda trebuie să fie o alegere, nu un monopol.

7. Desființarea/privatizarea tuturor institutelor de cercetare finanțate din bani publici

• Statul nu are ce căuta în cercetare, aceasta nefiind altceva decât o altă gaură neagră în bugetul public

• Institutele de cercetare existente vor fi scoase la licitație pentru a fi privatizate, interesul investitorilor fiind și un test al relevanței și utilității lor. Dacă nu, să fie lichidate și activele lor scoase în piată. Banii economisiți să meargă în reduceri de taxe.

• Licitația va porni de la suma simbolică de 1 bitcoin pentru fiecare institut. 

• Se vor realiza economii semnificative la bugetul de stat prin desființarea câtorva mii de posturi de bugetari.

• Clădirile aferente acestor instituții vor fi vândute separat, multe dintre ele având potențialul de a atrage sume considerabile la bugetul de stat, având în vedere zonele în care sunt amplasate și potențialul de investiție imobiliară.

• Cercetarea va fi finanțată de companii, în funcție de interesele și nevoile lor.

• Cine vrea să facă cercetare „de dragul cunoașterii” e invitat să o facă pe banii lui sau să-și găsească un finanțator dispus să investească în el.

8. Desființarea/privatizarea instituțiilor culturale

• În primă fază, stoparea risipei prin reducerea cu 75 la sută a numărului de bugetari de la cultura, o mare a parte din ei fiind neomarxiști și antiromâni oricum, deci nu se pierde nimic; pot învăța o meserie căutată pe piață.

• stoparea propagandei împachetată ca artă finanțată de stat

• piața liberă decide cu adevărat ce e artă și relevant în spațiul cultural

• În a doua fază lichidarea integrala a acestora; oamenii de afaceri vor fi responsabilizați să preia susținerea producției culturale și vor putea influența direcțiile de activitate în funcție de comenzile lor 

• Se va revitaliza prin deduceri fiscale instituția mecenatului, profund erodată de abundența de bani publici revărsată asupra instituțiilor de cultură

• o serie de clădiri de patrimoniu, care găzduiesc instituții de cultură care depind de bani publici și care sunt adevărate găuri în bugetele sau în cel național, vor fi vândute și reintroduse astfel în circuitul economic real

9. Eliminarea tuturor ajutoarelor sociale

• pe lângă reducerea semnificativă a risipei, o astfel de măsură ar limita apetitul pentru nemuncă și ar sprijini mediul de afaceri în efortul de a găsi oameni dispuși să muncească

• excepțiile ar fi doar cazurile de handicap dovedit și verificat periodic cu strictețe, dar plățile pentru această categorie de beneficiari ar trebui făcute în vouchere nominale, pentru a nu putea fi folosite de alții și pentru a nu se putea cumpăra alcool, țigări sau alte produse nenecesare. 

• cei care nu și-au pus din timp bani deoparte pentru bătrânețe sau care nu au investit într-o pensie privată, nu trebuie să fie duși în spate de cei care muncesc, ci trebuie lăsați să suporte consecințele deciziilor și alegerilor lor. De asemenea, pot fi o pildă pentru tinerii de azi, pentru a putea vedea concret unde duce absența unei strategii de viață și a interesului pentru economisire și investire. 

10. Crearea de zone economice speciale, enclave juridice, microstate, orașe private — unde regulile majorității nu se aplică, iar suveranitatea democratică este suspendată sau fragmentată. 

• Aici legile sunt stabilite de corporații sau consilii private, nu de autorități alese.

•  În paralel, folosirea regimurilor juridice paralele (ex. offshoring, arbitraj internațional, protecții pentru investitori) pentru a scoate antreprenorului de sub autoritatea politicului. 

• Ideea este că o corporație deține terenul și oferă „guvernare ca serviciu”, pe bază de contract. Nu există vot, ci doar un acord inițial între locatar și „furnizorul de guvernare”.

11. Desființarea și interzicerea sindicatelor

• aceste instituții anacronice, de factură comunistă, nu sunt altceva decât structuri organizatorice mafiote, care șantajează și hărțuiește patronatele și mediul de afaceri

• interzicerea lor ar însemna eliberarea angajaților de sub influența unei structuri organizatorice care împiedică dezvoltarea lor și le cultivă un grad ridicat de dependență și obediență

• ar elimina o distorsiune majoră în piața muncii, lăsând loc unei relații libere și directe între angajat și angajator

• ar elimina povara contribuției către sindicat pe care mulți angajați din România sunt nevoiți să o suporte

Libertatea nu trebuie doar apărată, libertatea trebuie creată, iar asta nu se poate face aplecând urechea la ce zic tot felul de oportuniști și beneficiari ai statului social. Implementarea unui astfel de program ar reprezenta nu doar un salt masiv în înaltul libertății, ci și o datorie pentru cei care au murit luptând cu hidra comunismului și visând la o Românie liberă cu adevărat. 

 *Cunoscută fiind lupta noastră pentru libertate și echidistanța politică de care am dat dovadă de-a lungul timpului, un vechi prieten al clubului nostru, de formație economist, ne-a împărtășit dezamăgirea pe care o trăiește observând cum influențele socialiste corup tot mai mult din viziunea cercurilor libertariene autohtone. „Cei care ne citeau și ne citau din Hayek și Mises, explicându-ne că libertatea e valoarea fundamentală fără de care un individ nu se poate împlini, azi fac concesii ideilor socialiste și cedează presiunilor ideologice venite dinspre cercuri neomarxiste. Ne-au trădat și asta face realitatea din jur și mai dureroasă, dar în același timp ne obligă să luăm atitudine” ne-a mărturisit în mail-ul expediat pe adresa redacției noastre. Nefiind prezent pe Facebook și invocând o veche prietenie și spiritul toleranței care a caracterizat mereu organizația noastră, prietenul nostru libertarian ne-a trimis acest manifest pentru a fi publicat, în speranța că va ajunge la cât mai multă lume, inclusiv la cei cu putere de decizie, despre care știe cu siguranță că ne-au citit în trecut și o să plece privirea și la acest text.