Oare cum vom putea numi această incapacitate a atâtor așa numiți creștini, dintre care nu lipsesc o mulțime de evanghelici, de a-l felicita pe Dan Barna pentru nașterea băiețelului său? Repetarea oligofrenică a aceleiași mantre de gen și de sex, la o postare în care un tată își exprimă mulțumirea pentru o binecuvântare, ce poate fi mai abject din partea unor apărători ai „valorilor tradiționale”?

S-a ratat un moment în care niște pretinși născuți din Dumnezeu ar fi putut recunoaște și afirma, cu liniște și decență, umanul dintr-un adversar ideologic (dacă tot e să fie considerat pe o poziție dogmatică potrivnică). Această incapacitate de a recunoaște umanul, însoțită de pretenția trăirii sub o oblăduire duhovnicească, îmi pare a fi hodoronc-tronc existențial, fără pic de reazem reazem nici în teologia, nici în umblarea creștină autentică.

Cred că nu există un potențator empatic mai