Profund ascuns în cel mai îndepărtat colț al inimii sale, departe de ochii lumii și de Ea, Lisser ținea secretul său și era tot mai hotărât ca acesta să dispară odată cu el. Îi era din ce în ce mai greu însă... rămas singur, în ciclul neîntrerupt al gândurilor sale și urmând legi știute doar de el, își purta pedeapsa existenței sale... căci otrava i se răspândise deja în tot corpul și leac nu mai avea. Dar el nu era trist, ba mai mult chiar zâmbea! Știa că așa e cel mai bine... Își amintea ce îi spunea când ea în copilăria ei îl supăra: Într-o zi am să mor de inimă din cauza ta! O vedea în tot și în toate, așa mult o iubea... dar simțea că ceva nu e în regulă... de la întoarcere ea era cu totul altă persoană și asta îl speria... Pe una din cărțile ce vroia să i le dăruiască scrisese cu tristețe ce simțea sperând că totuși ea va observa...

" I looked into her ...