Singurul lucru care se pare că îi lipsește Dumnezeului zugrăvit în culori reformate, îmbrăcat într-o suveranitate care îi dă voie să iubească (și să urască) după cum binevoiește El (adică fo` câțiva, aleși după sprânceană), și să fie numit totuși „dragoste”, este o armată de apologeți care să apere doctrina care spune că Dumnezeu este îmbrăcat într-o suveranitate care îi dă voie să iubească (și să urască) după cum binevoiește El (adică fo` câțiva, aleși după sprânceană), nevoit a fi cu celeritate numit „dragoste”, în timp ce ni se spune că pre mulți i-a urât.

Îți vine să te întrebi ce ar fi de apărat cu privire la Cel ce nu are nevoie de nici o apărare, dar te abții, pentru că, vorba aia a lui Murinho, deși ar mai fi niște lucruri de spus, pericolul e prea mare…