Spune-mi ceva pozitiv, încurajator, constructiv și cât mai personal: îți voi sorbi fiecare cuvințel, căci el negreșit vine de la Dumnezeu.

Validarea subiectivă (sau efectul Forer, în literatura de specialitate) este una dintre cele mai comode capcane hermeneutice. Este atât de perfidă, spre deosebire de altele, încât nici nu îți dai seama cum ești prins în ea. Ea are de-a face cu tendința naturală a omului de a personaliza mesajele „de bine” pe care le primește; faptul că aceste mesaje sunt vagi, foarte generale și uneori tautologice, paradoxal, nu constituie un dezanvantaj, ci este o calitate a lor, pentru că sunt mai ușor de crezut.

Personal, am observat-o cu vreo două decenii în urmă la o așa-numită „conferință profetică”. Deoarece profeția trebuie să zidească, să încurajeze și să aducă alinare, după cum afirma cel ce preda cursul de „vorbire profetică”, este limpde faptul că toate mesajele pe care profeții le transmiteau persoanelor care mergeau în față, pentru a primi un cuvânt profetic din partea lui Dumnezeu, erau croite pe același calapod.

„Vin vremuri bune peste viața ta, zice Domnul”. ”Domnul îți spune: Bine, rob bun și credincios!”. „Domnul va aduce un sezon nou în viața ta, în care va turna belșug de binecuvântare…”. „Domnul îți spune să nu te îngrijorezi, căci a auzit rugăciunea ta și îți va da cel mai bun răspuns.”

Ce au în comun aceste mesaje? Sunt atât de generale, că pot fi spuse, cu o probabilitate de eroare insignifiantă, oricui. Sunt măgulitoare, înalță spiritul. În principiu, ele sunt de necombătut; cel ce, copleșit de emoție, le aude ca venind din partea lui Dumnezeu, rostite prin profetul Său, nu are nici timp, nici spațiu, nici resurse și, în cele din urmă, nici motivația de a le lua la bani mărunți. Astfel moare hermeneutica sacră, în fața unui altar …

În ce privește citirea Scripturii, însă, lucrurile devind cu adevărat serioase. Practica scoaterii din context a unui verset pentru a fi aplicat personal – chiar dacă relația dintre contexte, cel al scrierii, respectiv, cel al vieții cititorului lipsește în părțile ei esențiale, fiind de obicei forțată pentru a realiza o potriveală nu doar plauzibilă, ci și inevitabilă – înfloreștedin pricina acestui mod de validare a rostirii.

Desigur, tensiunea dintre ce a însemnat un text atunci, pentru destinatarii săi inițiali, și ce înseamnă el pentru noi, cei de astăzi, este una pe care nici un demers hermeneutic serios nu o poate evita. Citim și interpretăm Scriptura pentru că ne este de folos, iar pentru ca acest folos să fie unul real, procesul actualizării este esențial. De regulă, se consideră că abordarea înțeleaptă a procesului are de-a face cu gestionarea principiilor universal valabile ce transpar din text. Sarcina celui ce se apropie de textul Scripturii este aceea de descoperi planul comun de relaționare, atât cu autorul textului, cât și cu destinatarii inițiali. Mai important, acest plan comun îl aduce pe cititorul contemporan, cu toate problemele și frământările sale concrete, mici sau mari, înaintea aceluiași Dumnezeu. Ș-atunci înțeleg ce îmi spune Domnul mie, pentru că ascult un mesaj care este rostit celor mulți, începând cu cei ce au ascultat pentru prima oară acele cuvinte.

Nu insist acum asupra dureroasei, din păcate, teme a validării de către comunitatea duhovnicească a adevărului biblic. Căci s-a părut nimerit Duhului Sfânt și nouă, cum zice un apostol.[1] Adevărul biblic crește în comunitatea răscumpărată de Dumnezeu, pusă la dispoziția Duhului Sfânt și a slujirii Sale orientată spre glorificarea lui Cristos. Aceasta este procesul ce desfășoară în mod curent în viața credinciosului, de ieri, de azi, până când se vor schimba vremurile.

Validarea subiectivă scurt-circuitează acest proces: Dumnezeu mă cheamă pe nume și îmi spune ceva doar pentru mine. Cei din afară, dacă nu sunt instrumentele transmiterii mesajului, rămân, oricum, simpli spectatori. Acele cuvinte nu sunt pentru ei …

… deși ar putea fi, căci sunt suficient de cuprinzătoare pentru a zgudui temeliile națiunilor.

Mai menționez doar aici și faptul că există posibilitatea ca o validare subiectivă să funcționeze și la nivel comunitar. Așa se plantează sămânța pentru mișcările sectare.

Rețeta este aceeași: se ia un mesaj dintr-un text inspirat, suficient de vag pentru a-i convinge pe toți că „e adevărat” și se primește ca o scrisorică personalizată din partea Domnului. Cu toate cele de cuviință, îndemnuri, încurajări, confirmări etc. De obicei slujitorii profetici care vizitează biserici transmit astfel de mesaje congregațiilor. Este o abordare prudentă, comfortabilă. Nu ai cum să dai greș cu așa ceva. Auditoriul va valida, negreșit, un mesaj constructiv, venit din partea unui om care nu îi cunoaște, dar care le spune lucruri ce se potrivesc atât de bine situației lor.

Iar eu închei spunând că pe cei ce au citit până la capăt această postare Domnul îi va binecuvânta cu bună dispoziție din belșug. Iar celorlalți le va trimite un dor profund după vremurile alea în care nu oricine putea să scrie tot felul de bazaconii pe toți pereții …

[1] Fapte 15:28