Nici un text nu-mi va clătina încredințarea, oricât de limpede ar fi el în ceea ce afirmă.

Aparent, această capcană pare să arate cam la fel cu cea a ancorării. Ceea ce știu deja, locurile în care mi-am ancorat gândirea, influențează felul în care înțeleg materialul teologhisit în acest moment.

Totuși, răbdare. Ancorarea funcționează mai degrabă ca un reper pozitiv: ceea ce știu și cred îmi ghidează înțelegerea cam prin aceleași ape cunoscute, evitând cu eleganță contradicțiile. Ancorarea transformă înțelesurile unui pasaj studiat, armonizându-le cu reperul dinainte asumat, în mod conștient sau pe nesimțite.

Problema i...