Una din erorile de căpătâi pe care, cred eu, le comitem atunci când evaluăm un domeniu al culturii umane, aplicat unei comunități bine definite și pe o perioadă istorică suficient de întinsă, este aceea de a ne folosi cu precădere, dacă nu cumva exclusiv, de exemplele ilustre, „reprezentative”, culese din sânul acelei colectivități.

Nu contează de ce parte a eșichierului ideologic ne situăm, cu toții părem a fi în consens asupra faptului că starea nației se poate cel mai lesne descifra prin observarea elitelor sale. Plebea e neinteresantă, irelevantă, negiljabilă.

Puțin contează aritmetica elementară, faptul că prin această abordare un număr infim de indivizi este privit ca definitoriu pentru înțelegerea întregului. Un astfel de grup, de regulă elitist, nu poate fi reprezentativ, statistic vorbind, pentru o comunitate; în ridicolul său statistic, el nu este suficient de semnificativ nici măca...